Be happy, please!

There is a story that I might want to tell, thinking that the world could learn from my mistakes. But then I asked myself: what did I learn from the books I’ve read? In fact, despite the feelings that I should avoid certain things that could make me lose myself and fail my life, I’ve only managed to make them reality with eyes wide open and a soul that died every second I couldn’t switch the direction and stop myself from ruining everything. I’ve instinctively learned the patterns of so many ways in which one can fail and then these led me to seek them everywhere, creating them and making them true stories. Instead of learning from all those mistakes, I chase that vivid feeling a tragedy offers all my youth, being addicted to sadness and suffering unconsciously; because my soul and my brain did not know about the other side of the coin. I had not seen a happy person or read a true happy story that could plant hope for the future in my being.

Oh wait, that is not true. I did hope that I could build it, I could find it somewhere despite the fact that I have not seen it happening anywhere around. I did had a strong feeling that life can be different than a constant tiredness, sadness and unbearable sacrifices that lead to nothingness. I was certain that one day I will live what I felt, even though I could not describe what it was. I was somewhat happy and light and had this kind of force or something with me that made everything I wanted to happen. I had beauty around found in the wonders of nature, the sounds of the piano and symphonies, the paintings and the geatest stories ever written. I had hope in my soul that all these sad stories will not happen to me and I will make it right. And I will be strong and righteous and show the world that there is hope and light.Therefore, I only had my faith in a happy and a better life, built on a gut feeling that had no sustainability and foundation in the real life. It was a hunch that I followed and belived to be true, even though it seemed no one else believed in it. I ran from the cruel and harsh life in books, waiting for the day when I will make a dream come true.

It really does not add up, does it? Bipolarity is not an easy thing to bear. And what was more fascinating to discover during my life so far was to see that how each trigger will lead you to totally opposed beliefs, feelings, ideas and choices, making you totally blind to the other path and depriving you of all that it holds. How one can take you to the bottom of the hell and one can raise you to the divine.

Take these mixed, confused and unclear ideas loaded with feelings of tragedy and fear, put them into a fresh and innocent mind and combine them with a passionate, stubborn and strong-willed, but on her own, young girl and you can only obtain a single and obvious result. Because where there is a will, there is also the power and force to create anything you are at the roots of your beeing and anything you can imagine and dream of.

My strongest desire now is to stop sending out in the world only tragic emotional patterns that would lead more fresh and innocent minds to assimilate them and reproduce them like I did, without giving them a way out, a solution to fight for and encouragement to do so, in this apparently cruel and harsh existence. Whether we want it or not, whether we are aware of it or not, our soul will seek to find the emotions that impressed us the most and our brain will find the path to create the circumstances and conditions of these tragedies and if not offered an alternative, those who will not avoid them or who do not learn about the beauty and hope that can be found in life too, will remain stuck in sadness and despair, running in vicious circles and screaming for help.

We do not need anymore sad stories with sad endings. We need to fill the world with love, with hope and beauty and we need to show everyone that there is a sense in this journey called life and that there is a way through which you can find your place. We need to teach those who follow us where to look and what to do. Because most of us are lost and scared, depressed and hopeless. And ultimately, dead inside.

So, I will tell you a story. A story of mistakes and pains, a road that reveleas parts of the absolute truth and open one’s eyes to see what really life is about and what one should fight for. A story that is an antiexample and talks about the struggle against being swallowed by despair and darkness and about a stubborn seek for peace, fulfillment, love, passion and happiness.

Virtus

Tied up in chains of fear and despair
With monsters I’ve never imagined to be real
Stuck in wrong situations, without any escape
Running in circles, screaming for help…

Living in a soul whose light has been shut
Surrounded by terrors of evil and death
Filled with the unbearable nothingness
Of a wasted life, a life lived in vain…

Who is to blame, who did you this?
Was someone else, was you or fate?
Or maybe God threw you away
Forgetting you in the depths of hell…

How can I become a prophet for love?
When all I can feel are deserted and dead hopes…
How can I preach for a life lived in peace?
When my feelings and thoughts are dominated by war?

Where is the light, how can I reach it?
How can I climb and unchain me from dread?
Breeding the virtue to face it all…
Leaving behind weakness and look ahead?

How can I save me from darkness and hell?
Who is to drag me out and show me again?
That life is worth it and there is a way…
A way to be followed, leading to yourself…

A way on which path you gather the strength,
The power and wisdom to grow bigger than them
To find the love and the home you have dreamt
To live at peace and with no regrets or remorse…

Cupidon, copil nebun…

6fab58f38f558d31e7b2b57b8eaf9cf3Azi am sa comit o crima. Nu-mi pasa de nimic. Nu pot decat sa ma gandesc la furia si intrebarile controversate care ma coplesesc si simt ca nu vreau decat sa lovesc iar si iar, sa vad cum nimicesc, cum calc in picioare , cum stirpesc motivul nefericirii mele, cum razbun orgoliul meu ranit, sentimentele mele terfelite, visele mele spulberate. Imi doresc doar sa dau pana cand nu mai simt rasuflu,imi doresc sa omor fiinta care mi-a nenorocit sufletul, imi doresc sa extirp iluziile desarte , imi doresc sa strivesc samanta de tradare, de bulversare, de nervozitate, de instab ilitate,imi doresc sa strapung puternic ambitia mincinoasa si perfida, imi doresc… sa vii inapoi…

Azi am sa fac o prostie. Am sa vin la tine sa te implor sa te intorci. Sa vin sa`ti spun cat de dor imi e de chipul tau, sa`mi trec mainile prin parul lung si matasos, sa rad in ochii tai caprui, sa`ti sarut zambetul strengar. Sa vin in genunchi sa`ti spun ca mi-ai furat inima si fara ea nu am nimic iar apoi sa-ti marturisesc ca viata mea nu are nicio culoare fara rasul tau in ea si toul se destrama. Sa vin sa`ti sarut mainile subtiri si calde si sa te iau in brate sa te strang la piept pana iti tai rasuflu, sa te simt aproape…

Azi nu mai stiu ce e cu mine… Ieri eram poznasul, strengarul, ambitiosul care te tinea de mana iar azi sunt ranitul pe care l`ai lasat in urma, fara vlaga, fara pofta de viata, fara speranta…Oglinda nu mai reflecta ce stiam candva de mult…

Candva de mult, radeam cu viata . Eu, prietenii si berea, cluburile si flirturile, surasurile strengare, privirile frugale si inselatoare, mangaierile si soaptele mincinoase, dansurile si petrecerile vesele eram un tot. Au disparut si distractiile si mandriile, si chefurile si barurile , si amantele saptamanle, si orgoliile masculine cu un singur sarut ipocrit. S-au sters toate placerile voluptoase ale vietii, toate dorintele si visele banale cu un singur suras fatarnic. Mi-au furat zambetul poznas, privirea  coplesitoare si caracterul arzator cu o singura imbratisare tradatoare.

Cu un sarut, cu un suras , cu o imbratisare, cu un colt al gurii ridicat, cu o spranceana arcuita, cu un ochi inflacarat , cu un cuvant bine plasat, cu o soapta aruncata in vant, cu o atingere usoara ai venit si m-ai atras in lumea ta jucausa, mi-ai incitat spiritul controversat, mi-ai starnit curiozitatea si m-ai sedus …asa usor. Cu firea ta de dute-vino si alura enigmatica, am cedat si ti-am acceptat jocul.

A fost frumos sa stam pe-ascuns sa ne iubim, sa traim intensitatea necunoscutului si pericolului, sa ne privim pe furis cand apareai dintr-o data cu el si imi zambeai cum numai tu stiai, ca sa ma asiguri ca esti a mea. Eram amantul tau, si inchideam ochii la gandul si senzatia de mandrie si fericire. Au fost frumoase serile tarzii cand obositi ne intindeam in pat si ne jucam, cand interzisul se intampla si tensiunea crestea in noi stiind ca muscam din marul lui Adam. A fost frumos sa te tin pe genunchi si sa stiu ca te-am furat altcuiva desi nu vrei sa recunosti, sa te strang in brate si sa-mi spui ca vrei sa fii a mea, sa-mi dai parul de pe frunte , sa ma saruti usor si sa-mi soptesti cuvinte de amor. A fost un joc si l-am trait, neafectat si fericit, nestiind ca usor, usor, ca vipera la san, o sa smulgi ce am avut mai sfant. A fost un joc pana cand ai spus stop. Ai plecat ochii in jos, ai varsat o lacrima amara si ai te-ai ferit de mangaierea mea. Un joc ce s-a terminat cand am realizat ca atunci cand ti-ai luat buzele de pe obrazul meu, tot ce am crezut a fi departe de mine, se infipsese prea adanc pentru a putea fi smuls asa usor.

Am deschis ochii si am vazut cum poznele si aventura noastra ma invaluisera complet si nu puteam constientiza de ce te rupi…Nu eu eram cel care te juca, nu eu eram cel care era indiferent si nepasator la gandul ca se va termina, eram cel care va fi brutal aruncat si trezit intr-un intuneric greu de suportat, unde nimic din tot ce aveai ti-a fost luat. Si nu am putut accepta.

Am venit apoi sa te vad, sa ma asigur ca a fost doar un vis iar jocul nostru va continua. Imi zambeai, apoi plecai. Ma vrei…ma respingi?Vreau sa-ti vorbesc, sunt aici pentru tine. Nu te cred, nu vrei sa-mi iei inima, nu te-ai distrat, doar ca nu poti sa te hotarasti. Voi fi aici, langa tine, asteptand sa-mi intinzi mana si sa ne continuam aventura. Dar tu azi imi dai speranta, iar maine o stingi ca lumanarea de pe noptiera la miezul noptii…Imi redai surasul, apoi il stergi cu un singur nu. Si totusi nu e destul sa ma faci sa cred ca tot ce mi-ai daruit pana acum a fost doar din joaca si egoism. Refuz sa cred ca nu mai vrei cu adevarat sa fim acei doi indragostiti traind o iubire interzisa care candva va deveni stabila si sigura. De aceea, zi de zi, vin si incerc sa te conving ca eu sunt pentru tine ce iti trebuie…

Si iar, si iar..simt ca ma pierd, ca nu mai am puterea sa ridic colturile gurii sau sa privesc in sus. Imi zapacesc telefonul, si imi simt inima din ce in ce mai zdrobita. O zi, o saptamana, o luna…te privesc sa te atrag, dar stralucirea ochilor ai furat-o tu, si nu te vad decat din ce in ce mai departe. Nu vreau sa ies, azi nu am chef, vreau doar sa stau sa ma gandesc la tine. Sa te visez cum erai cand te aveam, sa te vad venind la mine si razand din nou cu pofta, spunandu`mi ca ai venit sa ma iei cu tine. Si azi, si maine, si saptamana viitoare te visez, si vin sa te vad, caci doar atat mi-a mai ramas. Sa-ti vad chipul razand in alta parte decat la mine, sa-ti infrunt privirea rece si respingatoare, sa-ti admir chipul senin , desi nu pentru mine.

Inchid ochii in fiecare seara, si doar acolo ma mai tii in brate si mai imi soptesti in ureche. Zilele senine sunt zile crunte in care ma zdrobesti cu replici amare si distante impenetrabile. Ai la tine un seif in care mi-ai incuiat tot ce am fost pana te-am intalnit: mandria, orgoliul, zambetul cuceritor, privirea atragatoare si mai ales, vointa de a trait intens. Ma simt vlaguit iar medicamentul meu esti tu…Tu, cea care acum simti doar dezgust si imi pisezi fiinta neincetat. Si totusi, atat cat ma accepti in preajma ta, speranta licare ca voi recapata totul. Fiind doar acolo si simtindu-te in jurul meu, ignorandu-ma sau gonindu-ma, macar credinta ca o sa te iau inapoi o mai am. Desi nesincer si frustrat, nervos si singur, inchis in mine si nefericit, mai speranta ca intr`o zi te vei dezmetici si voi sti ca nu am asteptat in zadar, ca nu am indurat ca un natang asuprirea ta. Speranta care supravietuieste criticilor celor din jur, si sfaturilor rau voitoare de a te lasa in pace. Innoata printre indemnurile de resemnare si revenerile la acel eu pe care l-ai cunoscut, respinge si zdrobeste toate barfele si povestile rele despre tine. Eu stiu ca nu e adevarat, eu stiu ca nu mi-ai face asa ceva, eu stiu ca esti sincera si nevinovata, eu stiu ca te chinui si fara sa vrei ma chinui si pe mine. De aceea sper, eu vad in tine ce altii nu vad, te vad cum esti, mica si fara aparare in fata lor. De aceea supravietuieste speranta…

Speranta care ai nimicit-o in acea zi. In acea zi in care indiferenta si pasiva mi-ai zis rastit sa plec si te uit, in timp ce te tineai de mana cu un altul in locul meu. In acea zi in care atingerea ta era dedicata unei alte iubiri interzise si care devenise pentru tine si mai incitanta decat a fost aventura noastra. In acea zi in care te-am vazut si mi s-a spus  ca te-ai dus…

Priveam razand prosteste, fara sa-mi controlez gandurile, fara sa analizez adevarul pe care l-am ocolit, pe care am refuzat sa-l accept. Rad in nestire cu ochi tulburi, si nu vreau sa realizez ca totul a fost minciuna, tradare, perfidie si iluzie. Nu, acum simt ca nu mai imi pasa si ca nu ma atinge. Simt ca tot ce am indurat pana acum s-a dizolvat si ca nu mai insemni nimic. Nu-mi dau seama de ce a durat atat sa pot sa vad asta. Acum rad si sunt fericit. Doar o secunda.

Caci lovitura ta a fost prea puternica sa pot indura. Iar zilele frenezice de fericire inselatoare s-au terminat cu o singura bataie de inima. Cu timpul care s-a oprit in loc pentru ca vantul sa-mi poata spune fugar: te inseli. Secundele incep sa se scurg incet si simt cum pieptul e tot mai greu, respiratia se taie usor, usor iar eu plutesc in durerea ca mi-e dor de tine mai mult decat oricand si ca imi pasa mai mult decat as fi crezut. Am fost un prost sa cred ca doar intr-o clipita te pot sterge din viata mea si pot recupera de la tine tot ce ai furat. Am fost un prost sa cred ca nu ai lasat in urma furie si nedznajduire. Inchid ochii…

Azi vreau sa comit o crima…