Da` hai o data, dom`le, ce faci?!

Ma gandesc serios sa va povestesc despre Josie, minunata mea prietena, care indiferent ca e singura sau cu prietena ei, Criss, constituie o sursa de inspiratie continua pentru mine, in multe aspecte.

Una dintre cele mai recente minunatii ale cuplului Josie-Criss reprezina modul lor de conversare care, desi incepe foarte amuzant, se continua pe o tonalitate din ce in ce mai ridicata pana cand cineva prea stresat se baga si face proasta miscare sa le intrerupa, indreptand astfel fluxul de replici catre el )

Ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer, uitati un exemplu de conversatie (telefonica), banal, pe cand Josie se pregatea sa se intalneasca cu Cris:

Cris: Hai, dom`le, esti gata, ce faci?

Josie: Nu sunt gata, ce fac?

Cris: Pai ce faci, vii o data, ca intarziem, ce faci?

Josie: Nush ce fac, o sa vin imediat, ce fac?

Cris: Grabeste-te ******, ce faci?

Josie: Ma grabesc, ce fac?

Etcetera, etcetera, etcetera…

Dar s-o lasam momentan pe Josie si sa revenim la oile mele. Oile mele recent au facut o mare descoperire. De cate ori mi s-a zis ca: “Esti in lumea ta!” radeam, apropam, dar nu o luam eu prea in serios. Deh, orice om are piticii lui pe creier si traieste cum vrea. Si eu in lumea mea ma simteam minunat. Intr-adevar, e dubioasa si condamnabila lumea mea, gen stat in casa, citit, ferit de oameni, nu prea multa socializare, pierdut multa vreme pe mess si forum, iesit la bere cu prietenii din cand in cand, plimbari prin capitala, dar fara implicatii serioase, fara intrusi in micul meu univers in care nimic nu ma putea rani.

Si am trait eu in lumea mea cam vreo 18-19 ani pana cand s-a intamplat sa dau si eu o data nas in nas cu realitatea, aia la care se refera toti cand zic: “Revino cu picioarele pe pamant!”. Si dupa ce am petrecut eu ceva vreme in lumea asta reala, am hotarat ca nu imi place si ca mai bine ma retrag in lumea mea, cerand sa fiu lasata in pace.

Cu toate acestea, desi se presupune ca lumea pe care ne-o construim ca sa ne protejam de realitatea asta nasoala care nu ne place, ar trebui sa fie roza, perfecta, fantastica, lumea mea de fapt e total pe invers. De cand m-am retras eu in locsorul meu, au reinceput evenimentele din ciclul “E groasa…” despre care mai tot povesteam acum 3 ani…

Dupa experienta hiperquadrica de ziua mea, aseara incercam si eu sa fac ceva constructiv dupa ce am venit de la munca: sa invat pentru examen.

Deci, marti, 3.06, examen la PC1. Ca sa ma pregatesc pentru examen, trebuia doar sa-mi reinstalez windowsul ca sa functioneze si PCul cum trebuie, sa instalez LabView, sa intru pe site sa vad cerintele si sa ma apuc sa invat laboratoarele. Cat de simplu suna, nu?

Dar sa nu uitam ca este vorba despre mine aici, si tot ce suna simplu de fapt se transforma intr-o intreaga aventura care in final va avea un rezultat nul. Dar, dezobisnuita de a ma astepta la ce e mai rau, increzatoare si optimista, incep eu sa reinstalez windowsul. Pentru inceput, nu gasesc foaia cu tutorialul de instalare(da, inca eram la pasul de a instala dupa indrumarile unui tutorial, pana aseara). Dupa cautari prin toata camera, nereusite, decid ca e mai bine sa imprim din nou textul si ma apuc de treaba. Bag cdul in unitate, dau drumul, formatez, astept – ceea ce ma indispune destul de mult – si pac! prima eroare. File missing, please check the system bla bla bla. Ei cum naiba, pana acum a mers fara nici o problema, si acum lipsesc fisiere de pe CDul cu windows. Asta e prea de tot. Dar fie, dam restart, formatam inca o data (aici apare si Jhon caruia ii adresez tot felul de formule: “****;%$*#$#@$^ etc.), asteptam si ma duc sa discut cu Josie pe modul. Proasta alegere, pentru ca din 5 minute s-au facut vreo 2 ore in care in care Windowsul se satura sa astepte si imi da eroarea numarul doi. Jhon langa mine, accepta tacut adresarile mele la toate neamurile sale, si transmitandu-mi o farama de rabdare, dam urmatorul restart, formatam, si intr-un final, dupa indelungi asteptari, se instaleaza si Windowsul.

Dupa mine, partea cea mai grea a trecut. Hotarasc sa las instalarea kiturilor complete pe care le folosesc ,pentru altadata, apeland la doar ce e strict necesar: driverele, messu, netul, reteaua, LabView. Dat fiind ca am pierdut cdurile cu driverele, am reusit, dupa grele incercari, sa descopar ce placi aveam si am luat ktiruile de pe net, reusind astfel sa ajung sa ma infrunt cu alte erori. Placa audio nu trece de testul Windowsului si intr-un final nu merge instalata. Placa video necesita instalarea unei Net Framework, insemnand la momentul de fata inca vreo 3 restarturi, pana cand imi dau seama ca inainte de toate ar trebui sa instalez placa de baza.

Terminam intr-un final cu setarile minime de funtionare, trec la instalarea messului. Cum era de asteptat, kitul de la mess imi rezerva surpriza de a nu functiona si, pana la urma downloadez alt kit, instaland ultima versiune de mess, care ma cam sperie.

Trecand peste asta, instalez DaemonTools, ca deh, LabView e imagine, instalez programul ce dureaza vreo ora si fericita incerc sa ma apuc de facutul laboratoarelor. Era undeva in jur de ora 2 noaptea, cand descopar eu cu stupefactie ca linkul, gasit cu greu de altfel, cu cerintele de laborator, nu mai e bun, si astfel nu voi putea face nimic. Si recurg la aventura de a strabate caminul in cautarea cerintelor in format electronic, pe la toti colegii si cu chiu cu vai, dupa multa agitatie, reusesc sa primesc documentul. Evident, dupa ce l-am primit, am observat ca il aveam si pe mail, dar..n-are importanta,sa nu ne agitam atat de mult.

Intru in posesia documentului cu pricina, foarte incantata, incerc sa-l deschid si iarasi, in disperarea mea, realizez cam am nevoie de Microsoft Office sa`l pot citi. Bun, hai sa cautam Cdul pe care avem Officeul. Cd care evident…lipseste. Se face ora 3, eu caut disperata si din ce in ce mai agitata, hotarasc ca nu e necesar sa mai rascolesc in toata colectia, si sa-l iau de pe net. Pentru asta, am nevoie sa instalez torrentul al caruit kit, incredibil, nu-l aveam, desi stiam sigur ca il luasem. Instalez, astept sa se downloadeze , alta vreme pierduta, astept sa se instaleze, alta vreme pierduta, si in final reusesc sa fac si eu rost de tot ce imi trebuie ca sa ma apuc de invatat.

La momentul respectiv se facuse ora 4, eu tin sa mentionez ca nu dormisem decat 3 ore in decurs a 2 zile, si dupa ce reusesc sa descifrez incantata laboratorul 1, renunt la gandul de a invata pana la 8 cand va trebui sa plec la munca si de acolo direct la examen, si ma culc. Pun ceasul sa sune la 7.30 si adorm ca un copilas. Atat de bine ca atunci cand m-am trezit, ceasul era ora 9, cand eu trebuia sa fiu deja la munca, telefonul desfacut si intins langa mine si aud o replica pe fundal: “Da` hai o data, dom`le, ce faci, te trezesti?”

Si foarte frumos intarzii la munca, renunt sa ma duc la examen, avand in vedere starea de “imi curg ochii in gura, mi se lipeste stomacul de foame si nu am invatat nimic” si imediat ce voi ajunge in camera, o sa intru in pat pentru urmatoarele 24 de ore de somn.

Asta in cazul in care nu voi omori pe cineva pentru ca e a3a oara cand se restarteaza compul de cand tot scriu si slava cerului ca exista Ubuntu…

Am avut si eu o data intentia sa invat si sa ma duc la examen, si nu am putut…