Time after time…

E incredibil cum pana si cele mai intense amintiri se sterg din memoria noastra. Cum imagini si sunete, dispar fara a lasa in urma vreun ecou, vreo memorie a ceea ce au fost o data, o evocare a timpurilor traite.

E incredibil cum privesti pozele impasibil, cu un zambet calm in coltul gurii si toate par atat de sterse. Chipuri care candva au fost atat de importante pentru tine, momente care ti`au luminat viata si ti`au sabilit hotarele in trecut, acum sunt doar amintiri vagi inlocuite de altele mai vii si mai apropiate.

Poti uita foarte usor vocea celei mai bune prietene pe care nu ai mai vazut`o de 4 ani, chipul si glumele pe care le faceati impreuna. Poti uita chipul iubitului si impactul pe care il avea privirea lui, vocea care iti facea inima sa tresara, si sa simti ca si cum n`ar fi existat. Sa priveste pozele si doar o jena de ecou sa rasune in sufletul tau, doar ratiunea sa iti dicteze ca o data… el a fost EL. Ca o data, chipul dolofan zambind dupa flori a fost MAMA ta, iar fata luminata de langa Dacie a fost TATAL tau. Ca mai de mult, ala mic si slab in pijamale uitandu`se buimac la aparat a fost FRATELE tau iar ca tipa aia blonda si buna in rochie rosie a fost SORA ta. Ca monstruletul ala mic hranit de o seringa a fost ANIMALUTUL tau, iar ca toate chipurile zambarete urcate pe bancile laboratorului au fost COLEGII tai.

Poti uita foarte usor ca privirea aceea vesela si plina de viata, intr`un chip grasut si bosumflat era a ta, atunci… ca fata cea slabita de stres si ochii vineti dar vioi erau ai tai cand ai trecut de prima sesiune, ca marimile 90-60-90 imbracate in rochia aia super galbena erau ale tale cand ai petrecut o vacanta in Tenerife, ca zambetul sters incradrat de un chip umbrit era al tau cand ai pierdut persoana cea mai draga…

Si vezi doar clipa de fata, cu bucuriile si necazurile respective, cu prioritatile si visele de acum… gandindu`te cat de usor trec toate….