Se merita…?!

Sa mai vorbim o data despre incredere. Sa mai respiram putin in goana dupa supravietuire in jungla oamenilor,sa luam o pauza si sa ne gandim pentru cateva clipe la viata noastra si la ce facem bine si gresit in ea.Sa analizam ceea ce ne face fericiti si ceea ce nu, si desi sentimentele ne dicteaza un lucru, sa ascultam si ratiunea si sa incercam sa`i dam dreptate.

Si sa mai vorbim o data despre incredere. Despre incredere ca fundament al relatiilor dintre oameni. Despre incredere ca punct de pornire in legaturile ce se formeaza intre persoane si raman pentru o viata intreaga. Despre incredere ca element indispensabil in intemeierea unei relatii si formarea unei prietenii solide.

Sunt curioasa cata lume isi pune intrebarea daca persoana de langa ei au incredere in ei sau merita ca ei sa aiba incredere in ceilalti. Daca sunt prieteni din alte motive sau pentru ca se incred unul in celalalt.

Pentru ca intr`un final,incredrea este cel mai important lucru. Pentru ca oricat am incerca si am spera,unde incredere nu e,nimic nu e. Daca nu e incredere in sine, incredere in viata, incredere in speranta, totul e in zadar. Daca te uiti la cel de langa tine,si in ciuda tuturor sentimentelor si dorintei de a`l pastra in viata ta, si totusi nu crezi vorbele pe care ti le zice, privirile pe care ti le arunca, totul arde si se transforma in scrum. Daca atunci cand nu crezi ca poti reusi, incercarea pe care o faci e in zadar. Daca atunci cand vrei cu ardoare un lucru, dar nu ai incredere ca il poti obtine orice ar fi, totul se darama.

Si atunci, mai merita sa te consumi pentru un scop in care nici tu si nimeni altcineva nu crede?

Am avut revelatia asta pe cand ma plimbam pe bicicleta.Eu, care am oroare de a ma urca pe orice are roti, am facut pentru rarisima oara in viata mea, un pas peste pragurile impunse de neincrederea in sine, si m`am urcat pe sa. Si, desi mai tremurand, mai tipand de frica, eram mai mult decat incantata ca avusesem incredere in persoana de langa mine ca n`o sa ma lase sa cad si mai ales in mine ca n`o sa intru intr`un pom ). Iar sentimentul vantului care sufla prin par, pe chip, viziunea peisajului trecand in graba pe langa mine, si a frigului care patrundea incet incet in mainile stranse pe ghidon, as fi vrut sa il pastrez ore, zile, luni, ani in sir…o eternitate. As fi vrut sa opresc timpul in loc, si sa alunec in nestire ,invaluita in acel sentiment de placere, de bucurie amestecata cu teama,de siguranta fragila si neasteptatul momentului urmator.

Si in momentul cand tineam ghidonul strans ca pe ultimul fir de care atarna viata mea, incercata de emotie, m`am intrebat daca merita sa pierdem partea din noi care ne facem sa vedem in astfel de momente frumusetea vietii, pentru o clipa de ratacire irationala, pentru o persoana, pentru un eveniment nefericit,pentru o piedica a vietii. Daca merita sa batem fierul cand vointa nu exista, cand in loc sa ne ridicam si sa zambim, ne lasam trasi inapoi intr`o atmosfera bolnavicioasa. Daca merita sa pierdem din vedere increderea pe care viata ne`o ofera, si sa ratam o sumedenie de frumuseti doar de frica?

Probabil ca din ultimele luni, plimbarea de miercuri in parc alaturi de o persoana draga, zambind, desi era un ger fantastic afara, a fost cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat. O zi pe care as fi vrut s`o repet la infinit, sa opresc lucrurile in stadiul in care sunt, si sa ma bucur de ele fara a ma complica. Sa am incredere in momentul de fata, in bucuria vietii, in vantul care batea, in soarele care mijea dupa nori, in zambetul care ma inconjura.

Si cum acest lucru nu este posibil,pentru ca noi primim oportunitati, nu ni se baga si in sacosa, se merita oare sa pierdem din noi abilitatea de a vedea cu alti ochi viata si tot ce ne inconjoara,orbiti de sentimente in egoismul Ally McBeal-ian in care problemele noastre sunt cele mai mari?

Nu, nu putem opri sau conserva timpul..dar putem profita de sansele care ni se dau de a recreea momentele la infinit… daca avem incredere ca ele vor veni. Zambind, cu incredere… let it go, caci maine nu va fi mai rau^_^.