Locul unde se intalneste cel mai mult optimismul este azilul de nebuni!

“Well… not every problem has a solution”
Cam la asta ma gandesc in fiecare dimineatza, cand cu zambetul pe buze, incerc sa ma incurajez si sa ies din marele rahat in care m`am bagat incet dar sigur.
Probabil ca norocul meu s`a dus pe teava cand am tras apa ultima oara la toaleta in Iorga (fostul meu liceu), flushing away pretioasa mea castana. De atunci, nu simt decat ca ma duc tot mai in jos, si jos, si jos. Exact ca in bancul cu “te vad”. Numai ca din nefericire, dupa mine nu e nimeni sa strige “Te vaaad!” Ultima interesanta boacana pe care am facut-o, de parca nu mi-ar fi ajuns atatea, a fost ca intr-un singur minut sa depasesc costul abonamentului de telefon cu.. 23, 55 euro! pare imposibil ca intr-un singur minut sa faci asa ceva, dar sa stiti ca se poate. Nimic nu mai e imposibil in ziua de azi. Indiferent de natura lucrurilor, fizica sau spirituala, sentimentala, nimic nu mai e imposibil. Metoda este si cea mai simpla dintre toate. Te asezi in fata Tv-ului, deprimat, bolnav si toate cele, si schimbi posturile pe la ora 11. Evident ca la ora aceea, la 3 programe din 4, gasesti cate o tanara atragatoare care vorbeste intr-una ca o moara stricata despre niste cuvinte pe care trebuie sa le ghicesti. O face pe interesanta, turuie, ridica pretul castigului, ce e la gura ei, Dumnezeu stie. Dar sa nu uitam, ca deprimarea si boala isi spun cuvantul si te gandesti sa-ti infrumusetezi ziua. Si ce faci? 25 de apeluri catre eminisunea respectiva, deoarece stiai cuvantul! Evident, ca de 25 de ori primesti ” Inca putin!”, “Aproape ati reusit” etc. Si cand iti dai tu seama ca totusi e in van, nu ca nu ai fi stiut de dinainte, observi si tariful usturator de 1, 55 $ pe minut.Ce urmeaza apoi, Dumnezeu cu mila. Nu ma gandesc decat ca am primit vreun blestem de la cineva care m`a auzit spunand ca mai rau ca in liceu nu se poate. Adevarul e ca daca iti tii gura, de multe ori in viata asta e mult mai bine, chiar fiind vorba despre lucruri nevinovate. Chiar si “scuze” e periculos sa mai spui. Su “multumesc”. Lumea in care traim este ori prea cuprinsa de lene sa mai raspunda la asta, ori nush ce sa cred .Multa lume stie de zicala cu “Noaptea e cel mai bun sfatuitor”. Ei bine, eu sunt de parere ca noaptea e cel mai groaznic moment in viata cuiva cand are probleme. Ajungi sa fii terifiat de apusul soarelui si de venirea noptii, la gandul ca iarasi nu vei putea dormi, ca te va cuprinde deprimarea, ca te vei zvarcoli plangand, ca poate cosmare te vor invalui aratandu-ti ca viata ta e mai nasoala ca oricand si ca nu ai scapare. Si oricat ai incerca tu sa fii optimist dimineatza… nu orice problema are o rezolvare.Si intr-adevar, daca toata viata am crezut ca intr-un fel sau altul, problemele se pot rezolva, acum sunt sigura ca acest lucru este imposibil. Sunt situatii care te depasasesc, care te doboara, care te bantuie si probabil ca atunci cand “vor trece” aparent, te vor slei si nu vei mai avea puterea nici sa zambesti ca “au trecut”. Adica momentul critic al deciziei finale a fost. Consecintele sunt intotdeauna dureroase. Si tot asa, dintr-una intr-alta. Neverending battle.What`s the point in being optimistic anyway?
Mai ales ca atunci cand cauti un punct de sprijin, u just get knocked down again and again… by people around you.