E groasa…part III

Si uite asa ne intoarcem la eternele valori stravechi, ne aplecam asupra a ceea ce a fost si la ce am renuntat, promovam valori pierdute in negura timpului in dorinta de a le readuce in atentia celorlalti ce par a fi pierdut spiritul adevaratei arte… pe scurt, ne intoarcem la traditie.Suntem, dom`le, traditionalisti. Prea mult am balanganit vorbind despre taranul Ion , despre conditia Anei , despre subiectivitatea si gelozia lui Stefan Gheorghidiu, despre cat de … labila era Ela sau bazata Otilia. Prea mult l`am intelectualizat pe Moromete si la intrebarea “De ce e Moromete un intelectual ?” am raspuns multa vreme “Ca sa se mire prostii.”Prea mult am dezbatut familia inainte si dupa razboi, cum stateau cei nush cati morometi si mancau juma de roman, cum pamantul poate fi un excitant mai tare decat viagra, cum vacile nu au pic de compasiune asupra celor spanzurati, cum padurea e un cimitir.A trecut vremea in care ne intrebam daca Ela l`a inselat sau nu pe Stefan, daca Otilia il iubea sau nu pe Felix si l`a lasat pentru cariera lui sau pt banii lui Pascalopol, daca Costache era intr`adevar avar sau isi iubea “fe-fetita lui”. Scolile s`au saturat de filozofat asupra dezumanizarii lui Ghita si a tradarii Anei, de zidul lui Manole in care Mira plangea, de sinuciderea lui Gelu. Nu mai e timp sa studiem oralitatea la Creanga, sa evidentiem cate si ce fel de probe a trecut Harap Alb sau dc s`a trezit profesorul de pian cu 12 ani mai tarziu. Nu mai e loc sa radem de moravurile societatii caragialiene, sau sa ne gandim cat de blazata era Zoe Trahanache. Prea ne`am modernizat si ermetizat in oua dogmatice, in oglinzi, si ceasuri deduse, incercand sa ajungem la esenta prin poezie. Prea am fost coplestiti de a cunoaste lumea luciferic si a`i adanci misterele, punandu`ne pe noi in perfectiunea cercului lumii. Prea mult am coborat cu pasul nostru de domnisoara din notiuni abstracte transferate in concret prin corespondente in natura. Am ajuns la saturatie sa povestim de Luceafarul angelic si demonic, de Catalina cea de rand, de jocurile erotice din poeziile Eminesciene. Am obosit sa citim poezii fara rima sau semne de punctuatie parodiind Luceafarul. Dom`le, ne`a ajuns. E timpul sa fim traditionalisti. E timpul sa comentam episodul rugii lui Iisus in gradina Ghetsemani si imaginea apocaliptica a maslinilor care isi ridica frunzele si pleaca acasa. E timpul sa aducem traditiile inapoi, sa nu mai sufocam poezia cu lirismul subiectiv si sentimentele noastre inutile. E timpul sa facem ceva ce n`am mai facut in ani de zile. E timpul sa dam o lovitura de stat, sa rupem oase, sa taiem in carne, sa distrugem viitoare. E timpul sa fim… traditionalisti! Azi, ora 6, trezire entuziasmata cu definitia poeziei epice in cap, cu elemente expresioniste inca proaspete in minte. Mancat cu pofta in timp ce radem cu pisica, facut exercitii de dimineatza ca sa destindem muschii si apoi imbracat. Evident, haine adecvate situatiei: tricou roz, blugi, balerini, sarmalute in cap, bratari, inele, ceasuri , makeup roz-negru, in ton cu bluza si culoarea din obraji. Stralucirea din ochi si de pe buze completau tacamul. Ora 7, la colt intalnirea cu colega. Mers la scoala, ascultat pe drum “Gravitation – Super drive” aka muzica vesela, stat in scoala vreo 2 ore, ras si voie buna. Discutii: - Doamne, epic sa fie! - Lasa ma, sa fie si poezie, da sa fie Luceafarul. - Mai usor e Barbu, mah, la cat am invatat anu trecut la el. - Care au fost la scoala anu trecut… - Dom`le, orice sa fie, numa sa stiu! - Si daca ce stii tu, nu corespunde cu ce stiu eu?- - Zoe Trahanache! Manole! Iona, chiar! Numa nu poezie. Rasete, voie buna… ar. Apa, guma, foame, dulciuri Si subiectele XD Dragii mei, e timpul ca toate astea sa se sfarseasca. E timpul sa fim … traditionalisti EDIT: Copii, eu pun pariu ca varianta asta nu e trasa la sorti… Va invit sa va spuneti parerea vis-a-vis de var 78, la comments…

Sfarsit de liceu

Si intr`un final am terminat si liceul. Am incheiat si cu zilele in care intrat cu frica la ore, cand rodeam unghiile in timp ce profesorii tipau la noi , cand tremurai in fata tablei cand te asculta la mate si preferai sa iei un 3 decat sa te mai tina acolo inca 20 de minute…
Am terminat si cu intalnirile pline de ironie, sufocante si insuportabile cu colectivul clasei, cu obligatia de a ma afla printre ei fara o sansa de scapare, cu inima grea si gusa plina…
Am terminat… cu toate xDProbabil ca mai departe grijile se vor inmulti, responsabilitatile vor fi si mai multe si mai grele.. dar nu va mai fi aceeasi teama. NU va mai fi cosmarul legat de profa de engleza sau de mate sapt de sapt, nu va mai fi duminica nelinistita ca nu ti`ai facut tema… nu va mai fi grjia interminabila de scaderea notei la purtare din cauza absentelor.Simtamantul eliberarii… cea mai scumpa amintire din liceu ^__^