We are the champions!

Weekendul acesta poate fi descris de mine in doua modalitati: printr`un singur cuvant sau printr`o serie de adjective care sa exprime tot ce a insemnat pentru mine perioada sambata-duminica.Daca ar fi sa apelez la varianta scurta, ceea ce nu va fi cazul pentru ca nu ma lasa inima, evident , as spune superb, cu mici exceptii care devin nenotabile.Dar cum eu sunt omul care alege intotdeauna calea lunga si complicata, voi descrie weekendul cam asa: unic, scurt, revitalizant, verde, cum n`a mai fost in ani de zile, amuzant, relaxant, revigorant si tot ce va pofteste inimioara. De ce? Raspunsul: pentru ca.Weekendul meu incepe nu prea promitator: simulare la fizica. In afara faptului ca nu mai pusesem mana pe fizica de 4 saptamani si statusem toata saptamana acasa, mai eram si bolnava si lipsita de orice chef sa ma duc sa fac probleme la fizica intr`o lucrare care va avea nota publica ( o nota ce va fi destul de mica sa`i dea motive dirigai sa nu ma bage in bac >.<). Cu toate acestea, sub amenintarea suprema a dirigintei, am facut efortul inimaginabil sa ies din casa si sa ma trezesc, dupa 2 saptamani de dormit pana la 9, la ora 7 ca sa ajung la 8 la simulare. Stiam ca va incepe la 9 jumate examenul , dar evident ca noi, ca ogarii, trebuia sa pierdem timpul prin incinta scolii… ca deh, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

Simluarea evident, a trecut. Bine, rau, nu mai conteaza. Ca doar mai sunt 8 saptamani pana la bac… Pe cand ieseam eu din clasa ma gandeam ca poate ma intalnesc cu colegii, discutam despre subiecte, ce`am facut, cum ne`am simtit, schimb de pareri si tot asa. Cand colo, la usa pustiu, pe coridoare pustiu… Asta de parca nu mi`ar fi ajuns 4 ani de zile sa imi dau seama ca acest lucru nu se va intampla niciodata si ca asteptarile mele sunt prea mari de la colegi. Dar cum se spune, speranta moare ultima.
Asadar, cand am iesit, am gasit doar unul din amabilii colegi (singurul care nu se gandise numai la el) impreuna cu care am mai asteptat o alta colega spre a fi singurii care s`au comportat ca adevarati elevi de clasa a 12a.
Dupa ce am iesit din scoala, din partea colegului rasare o propunere ca o idee abia conturata: sa mergem la o bere. Mai in gluma, mai in serios, mai “Hai mey, cfe naiba?” am ajuns pana la urma in bariera , am luat loc la masa si am comandat o Silva bruna. Nu mai bausem de doi ani, de cand fusesem la un revelion si aveam o pofta de nu ma vedeam. Mai ales ca dupa o astfel de experienta in care te prezinti la un examen total nepregatit, esti intotdeauna intr`un mood de petrecere si chef . Din nefericire, paiul a ramas nefolosit si am baut si eu berea ca un om mare: cu sete din pahar . A avut un gust inimaginabil de bun, simteam ca beau din bautura zeilor

Dupa doua ore petrecute in fata berii (intre care timp mai racolasem un coleg ) in care am discutat vrute si nevrute, ca niste elevi normali de varsta noastra si ne`am simtit foarte bine, am hotarat sa plecam. Am iesit un pic cam in zig zag , ca deh, o Silva bruna nu`i de colea, si nici bine n`am ajuns in strada ca pe colegul nostru (caruia ii multumim ca ne`a facut cinste ) il trazneste o noua idee: sa mergem in parc. Cand am auzit de leagane, nici n`am mai gandit ca eram plecata de la 7 dimineatza, nemancata, neinvatata si se facuse deja ora 2. Am zis “Mergem ca vreau sa ma dau in leagan” si am intrat ca niste copii fericiti . Am inaugurat intrarea cu vata de zahar, ca sa fie si mai simpatic , cu datul in leagane, in balansoar si intr`un final un leagan de 4 insi in care discutiile au continuat sub un soare placut de primavara si o briza mai mult decat binevenita. Cand a trebuit sa plec acasa, am scos un oftat si m`am resemnat. Totusi, trebuia sa revenim la realitate.

Pe cand eram eu mai mult decat hotarata sa ma duc acasa sa ma apuc de invatat, pe atat de mult berea din mine ma inspira sa ma plimb pe bulevarde sub acest soare minunat, sa ocolesc, sa mai iau aer.. Eram ametita si aveam impresia ca la ora 4 biblioteca va sta deschisa pentru mine . Dupa dezamagirea profunda, am pornit`o pe drumul cel lung acasa, pe bulevard, admirand frumusetile naturii si evident, cu scopul de a merge la magzinul de dropsuri.

Ziua s`a terminat intr`un somn de mama-mama si cu siguranta, fara nici un studiu

Dar distractia nu a luat sfarsit. Caci la miezul noptii verii mei isi fac aparitia si vom sta la taclale pana la 2 noaptea, cu rasete, spart seminte, baut scotch whisky , muzica si tot ce se poate intr`o atmosfera de familie cu toti membrii.
Duminica dimineatza, cu ochii inca inchisi, ne`am adunat cu totii la iarba verde unde am servit gratar, un joc cu mingea, un somn sanatos si rasete binevenite.

A fost un weekend cum nu am avut in viata mea. O atmosfera pe care as dori sa o regasesc mereu in jurul meu, fara tehnologia moderna, fara stresul inutil si efectele nocive ale progresului asupra noastra. O distractie pe cinste in mijlocul naturii cu familia, o plimbare sub soarele primaverii, o iesire cu colegii fara fite, fara talente, fara “spuma clasei” ci doar… sa fim toti fericiti. Un weekend cum probabil multi nu au gustat si nici nu vor gusta , innecati in propria ipocrizie sau… obsesie.

Ps. Poza reprezinta “Echipa rosie” formata din cumnatul meu, fratele, varul si tata