E groasa… part II

Intr`un final, iata ca mitul lui 13 vineri a vrut sa`mi demonstreze ca exista, ca e adevarat, ca ma poate afecta si ca nu sunt eu mai cu motz sa`l pot sfida. A vrut el cu tot dinadinsul sa`mi arate care e mai tare, neincrederea mea sau ce poate face o zi de 13 vineri. Nu e un motiv, evident , sa cred acum ca fiecare vineri de 13 va fi la fel (cel putin ma rog din suflet sa nu, nu as suporta ) dar cu sigurantza e un motiv sa ma cred victima unei conspiratii care nush ce vrea de la mine. Mintea mea extrafantastica (noul meu cuvant preferat) bate el campii imaginatiei cu gratie si isi inchipuie “Tot raul spre bine” cu calmul optimistului care practic nu mai are energia necesara sa se consume si e prea plictisit sa mai comenteze.Ca fiecare sfarsit, acesta are si un inceput. Iar inceputul sfarsitului la mine constituie ziua de joi. De la prima ora ma tranteste la pat o bola insuportabila care cauzeaza dureri monstruoase in care simti ca cineva iti umbla cu maninile prin corp si vrea sa`ti scoata organele. Ca un Jack Spintecatorul invisibil scotandu`ti matele si .. stiti voi ce scotea ala. In afara de faptul ca era ziua cand ma intorceam acasa, un lucru nu tocmai fericit, placut sau mult asteptat, trebuia sa ma confrunt cu problema bolii, a plictiselii singura in casa, a gandurilor legate de bacul venind turbulent, a admiterii din ce in ce mai vagi si a tuturor maruntisurilor care te termina psihic din cauza ca… esti prea cretin sa te gandesti in loc sa dormi.

Trecand peste aceste mici inconveninete, te trezesti cu o invitatie pe care o astepti de mult, pentru ziua de maine , zi despre care tu nici nu stii ca e vineri 13. Si dupa ce iti storci mintea si rezervele de energie sa scapi de pregatirea la psihologie care era in ziua respectiva numai pentru a`ti intalni prietena, totul parea ca e bine. Intalnirea aranjata, programul de vineri facut, te autoincurajezi ca o sa revii peste o luna daca esti destul de norocos… Parca stralucea soarele.
Dar stiti voi cum e cu binele dinaintea furtunii.

Eh, si iata ca vine si ziua de vineri 13. Dimineatza, somn adanc, fara tulburari… de la prima ora boala se agraveaza. Acum e sentimentul matelor care se leaga intre ele in lipsa organelor care fusesera scoase, incercand sa acopere golurile. Dar in pofida durerii, te scoli, faci curat prin casa (chiar nu ti`era dor de astfel de reguli… ) si te pregatesti radios sa te duci la intalnire. Respectivul te suna sa iti zica ca e in drum, organizati sa te ia cu masina, te asteapta 2 ore la o cafea… cand suna telefonul (care mai sunase inainte, dar probabil nu schimbasesi apa sa auzi). Telefonul te anunta ca va trebui sa amani plecarea, pentru ca ai o urgenta de facut. Si anume, sa te duci la biserica sa iei aghiazma.. ca deh, era vineri (nush ce sarbatoare, pacatoasa mai sunt).
Telefonezi respectivului, il rogi sa te mai astepte putin, te imbraci, te dichisesti, pregatesti tot si vrei sa iesi pe usa. Presupun ca ultimul lucru la care te`ai fi asteptat ar fi fost sa nu se deschida usa. Sa se strice broasca. Nuu, stai, broasca era deja stricata, ca doar ti`ai anuntat parintii cu o saptamana in urma ca se blocheaza. Dar sa nu uitam un amanunt… numa la tine se blocheaza.

Si evident, trece juma de ora lejer incercand sa tragi de clanta, sa zgudui usa, dai pumni, sucesti cheia, iti rupi un deget… nimic. Ce`ti spui “Domnule, usa asta nu ma iubeste!”. Alarmat, suparat, suni parintii care sunt foarte intelegatori cu tine, mai ales ca pe fundal se aude slujba si te consoleaza: “Ei, cum naiba se intampla numai la tine? Stai acasa atunci!!”.

Te simti minunat. Te schimbi, te asezi la birou si incepi sa numeri pe degete lucrurile rele care s`au intamplat. Hai ca nu`s multe, inca nu e sfarsitul lumii. Anulezi intalnirea, astepti respectivul sa vina la tine. Si daca tot nu ai net (ca deh, uitasem sa va zic ca era picat de dimineatza, ca un ultim factor de izolare totala a persoanei mele), incerci sa bagi DVDurile scrise la Bucuresti, DVDuri care au 2 filme ce vrei sa le vezi de 3 ani…

Va imaginati? Va vine sa credeti… ca nu merg? Adica, deja e de asteptat. E vineri 13, toate merg pe dos, doar nu vroiai sa vezi si filmele tale preferate! Ce naiba mai, pe ce lume crezi ca traiesti?

Si astfel, neramanand nimic de facut, decat sa te tii de burta, sa plangi ca n`ai anime (ca tocmai le`ai dat respectivului) la care sa te uiti, ca filmele nu merg, ca jocurile nu merg, ca nu ai net, iti dai seama ca nici nu poti sa dormi pentru ca trebuie sa iti astepti parintii si sa le deschizi usa de la balcon… pt ca cea de la intrare e stricata, ai uitat?

I just feel the unluckiest person in the world… E groasa bai…