Cartea de joi

Apai si asa fac eu ambitiile profesorilor…
Nu am mai apucat sa scriu la blog despre minunata mea profesoara de romana, desi am promis. O voi face pe viitor, dar pana atunci, uitati ce rezulta din intanirile aproape zilnice cu dansa la ore Vineri, ora de romana, 23 martie.

Anuntarea unui concurs national de critica literara “Eugen Lovinescu” care se adreseaza liceenilor ce nu au publicate volume. Concursul consta in scrierea unei recenzii de maxim doua pgini (TimesNewRomanR, 12, space line 1.5) a unei carti beletristice publicate in 2006. Dupa ce am lamurit problema ca e nevoie de o carte editata in 2006 si nu re-editata si am facut rost de regulament, am citit foile si am vazut:
@ data anuntarii elevilor in scoli: 11-20 martie. (In nici un caz 23 martie, cum s`a procedat la noi…)
@data trimiterii lucrarilor: in judetul Prahova, intre 20-24 martie (adica ziua urmatoare cel tarziu..prin posta..)
@finalizarea concursului: 4 aprilie.

M`am uitat chioras la foaie, nu m`a surprins prea mult faptul ca stirea a ajuns cu o zi inainte de termenul limita (ca deh, e Romania, e Braila, e Iorga,e XII A..) . Trecand peste astea, am zis sa`i dau o incercare… macar pt mine. Asa ca am fost la bilblioteca si am cautat o carte editata in 2006. M`am dus eu plina de speranta, mi`am spus doleantele si tipa era mai pe luna decat mine, in concluzie nereusind sa fac rost de carte…. si in final, am renuntat si la asa zisa recenzie.

Luni, 26 martie. Ora de romana.

Urmeaza un dialog spinos cu profesoara de romana care era incapabila sa inteleaga ca un elev de clasa a 12a la mate info, care are de invatat la fizica si mate pana ii sar capacele, nu are timp sa faca o amarata de recenzie. Sau poate nu are 30 RON sa`si cumpere o nenorocita de carte. Si in cearta respectiva, in care credeam ca am sa sar sa sparg usa, ne`a spus ca se poate pana pe 30 martie (evident, ca romanul care lasa totul pe ultima zi).
Cu toate ca mai erau doua zile pana atunci si mai aveam si pregatiri, am facut un efort… si ghiciti de ce. Numa din cauza ei >.< Si asa am stat eu joi pana la 4 dimineatza, citind cartea si scriind recenzia. Si a doua zi pana la 5 in liceu, cu matele durandu`ma ingrozitor, din cauza unei proaste organizari si unor materiale cat de cat normale…. in care am corectat diacriticile de cel putin 3 ori folosind simbols dintr`un word expirat…

In orice caz, desi nu am nici o sansa sa fiu printre cei 12 alesi din toata tara, lucrarea e opera mea si o voi folosi sa comunic lumii despre o noua aparitie ce ar merge citita. Enjoy And tell me how bad it is

Pământ virgin

Alberto Vázquez-Figueroa

Victimă a unui război civil, martor al morţii mamei sale şi mai tarziu a internării tatălui său într-un ospiciu, Alberto Vázquez-Figueroa a dezvoltat încă din copilărie o pasiune pentru cărti, scriind 63 de romane şi reuşind să fie apreciat de El Mundo ca “scriitorul cel mai citit din întreaga literatură hispano-americană”.

Abordând o temă deloc necunoscută, cea a luptei pentru supravieţuire a unui trib ameninţat cu dispariţia, Pământ virgin reuşeste să impresioneze prin o serie de elemente precum problema progresului şi aspectele sale negative, problema libertăţii văzuta din perspectiva personajului şi, mai ales, prin peisajele autentice descrise până la cel mai mic amănunt.

Pământ virgin este povestea unui soldat marcat de experienţa războiului din Vietnam care îşi găseşte libertatea deplinş adaptându-se la modul de viaţă primitiv al pădurii amazoniene ce îi va oferi pace şi libertate timp de doi ani. Din nefericire, lupta pentru putere şi descoperirea unor noi resurse va fi necruţătoare şi va invada teritoriul yubanilor, lucru ce va genera un conflict al cărui sfârşit este inevitabil: dispariţia tribului acestora.

Eroul lui Vázquez-Figueroa este un el, fără nume, este omul care se va întoarce în sânul naturii, dezgustat de caracterul desctructiv al omenirii; este cel care se regăseşte în oricare dintre noi care va realiza, până nu e prea târziu, încontro îndreptam planeta prin progresul nostru. E un bărbat obişnuit, ce nu se remarcă prin nimic, nu şocheaza şi nu este o persoană deosebită ci, din contră, este un soldat dezertor, un egoist care evadează din viaţa secolului XX şi care, în fata ignoranţei omenirii, dă înapoi, mulţumit, într-o fază iniţială, că progresul nu va ajunge la el înaintea morţii lui. Cu toate acestea, revolta la vederea distrugerii naturii îl îndârjeşte şi îl va determina să facă ceea ce şn Vietnam e refuzat: să îşi apere teritoriul.

Tema libertăţii la Vázquez-Figueroa este o problemă fundamentală a personajelor, “a fi liber” fiind o caracteristică a omului dezlegat de robia datoriilor, a ierarhiei sociale şi a propriilor nevoi superficiale. Dispariţia lucrurilor precum pasta de dinţi, deodorantele, familia, creditele, zgomotele vecinilor, locul de muncă garantează libertatea deplină a individului de a alege cum vrea să trăiasca, când vrea să gândească şi când nu. Pe parcursul romanului se insistă în permanenţă pe ideea de libertate, în special în tribul yubanilor, ce nu vor lua o decizie fără a se consulta reciproc, ce vor munci când vor dori să muncească, considerând acesta ca un semn al privării de libertate.

Motivul pentru care eroul lui Vázquez-Figueroa alege să trăiască alături de yubani, departe de oraşele ticsite de clădirile înalte, de traficul intens şi de şefi este sentimentul că îşi este singurul stăpân şi sentimentul acut al libertăţii care, în final îi aduc fericirea. Vorbim de acea fericire pe care o întalnim în teoriile lui Jean-Jaques-Rousseau, teorii ce susţin că omul în societate este supus unor inegalităţi politice, diferenţe sociale ce îi aduc nefericirea. Personajul este întruchiparea adevăratei naturi umane, constând în starea primitivă a omului sălbatic, neconstrâns, care se va supune doar inegalităţilor cauzate de vârstă, sănătate sau putere, dominat de instinctul de conservare şi repulsie faţă de suferinţa şi moartea semenilor săi.

O dată cu ieşirea din acest mediu protector şi intrarea în oraş, aerul devine înnăbuşitor, sufocant, insuportabil, creând o atmosferă ce secătuieşte trupul şi mintea de energie, de voinţă şi de orice dorinţă de a mai face chiar şi o simplă mişcare. Orăşenii sunt obosiţi, dezgustaţi, urând dimineţile mohorâte în care, somnoroşi, vor aştepta autobuzul în frig şi serile în care se vor întoarce, pe acelaşi drum, într-un apartament deloc mai călduros sau primitor.

Pasajele descriptive, bogate în detalii, au menirea de a scoate în evidenţă un ton admirativ al eroului către natură şi unul critic privind civilizaţia, o revoltă interioară la caracterul distructiv al oamenilor, ilustrând viaîa pe care aceştia o duc ca o pedeapsă a naturii. Pentru dorinţa de a se îmbogăţi, de a domina, exploatând planeta, oamenii sunt condamnaţi să ducă o viaţă împovărată, apşsaţi de grija banilor, datoriilor, familei, relaţiilor sociale şi a altor lucruri ce vor genera nopţi lipsite de somn, ore întregi de frământare şi în final, alterarea şi moartea sufletului.

Eroul din Pământ virgin tocmai de aceea susţine ca se opune cu îndârjire progresului. El este cel care a învăţat sş nu mai fie umit de ce îi poate oferi tehnologia dar care va fi impresionat de transformarea unei furnici în plantă, de înflorirea copacilor sau de un apus de soare. E cel care consideră că naşterea civilizaţiei a urmat un ciclu firesc, natura îndreptându-se din momentul respectiv către o moarte sigură şi devenitaă în timp inevitabilî, ca urmare a egosimului şi ignoranţei omenirii. Cu toate acestea, el este cel care nu se abate de la principiile formate în această societate şi respinge progresul doar în momentul în care acesta îl afectează în mod direct.

Descrierea naturii este un element dominant în romanul lui Vázquez-Figueroa, ce va crea un tablou amazonian complet, din care nu lipsesc păsările, peştii, mlaştina şi laguna cu caiacul său, coliba şi hamacul, pământul în toate culorile sale, cerul de un albastru limpede, verdele ce se întinde obsesiv cât vezi cu ochii, jaguarul , maimuţele, bananele sau copacii. Stilul nu frapează, nu impresionează cu nimic în mod deosebit dar reuşeşte cu succes să transpună cititorul în atmosfera creată. Pe parcursul lecturii cititorul va resimţi neputinţa în faţa înaintării omenirii către distrugere, va resimţi revolta şi frustrarea personajului, va crede în Dumnezeu şi în faptul că nu va permite omului să îşi facş mai mult rău, va fi pesimist cand se va da lupta, va fi afectat de moartea a zeci de oameni nevinovaîi.

Pământ virgin este unul din acele romane asupra căruia viaţa scriitorului se reflectă puternic. Regăsim pasiunea pentru citit a personajului pe care insuşi Vázquez-Figueroa o dezvoltase iîn copilşrie, peisajele exotice ale Americii de Sud care ascund fascinante povesti de aventuri şi aversiunea către politica care îl deportase pe el şi întreaga sa familie în Africa.

Pătrunderea atat de adănc în inima tribului, descrierea detaliată şi exactă a obiceiurilor acestora, codul nescris al legilor, bogatele cunostinţe de anatomie, politică, istorie şi biologie întregesc atutenticitatea povestirii, care este un vădit mesaj la adresa tuturor cetăţenilor şi care are menirea să producă un semnal de alarmă în mintea fiecăruia dintre locuitorii acestei planete. Este imposibil omului să continue să exploateze planeta şi să distrugş natura doar pentru a servi scopurilor sale egoiste, fara a nu plati un preţ. “Ceea ce oferă albii, nu compensează ceea ce cer” spune Jose Correcaminos, evidenţiind faptul că omenirea continuă să ceară, să ia, fără a se sinchisi de consecinţele ce se vor rasfrânge asupra urmaşilor.

Romanul lui Alberto Vázquez-Figueroa este al doilea roman ce va aborda tema supravieţurii în acest context iar eroul acestuia şi faptele sale ar trebui să se suprapună pe profilul fiecaruia dintre noi, într-o încercare de a ne salva de noi însine.