Cartea serii…

Cosmar de inchiriat
Serge Brussolo

Multi dintre colegii mei si cunsocuti stiu ca am o mare pasiune sa citesc cand si pe unde apuc. La urma urmei, cum sa nu citesti cand in timpul pauzelor nu ai altceva mai bun de facut? Bieinteles, ar fi sa imi suport colegii care barfesc, chatuiesc, se vaita ca nu au invatat etc.. dar hey, nu vi se pare mai stralucitoare varianta unei evadari din lumea reala? Cel putin mie da…

In ultimul timp am vrut ceva nou si m-am gandit sa trec oleak pe la sectiunea horror. Cautam o carte care sa bage cu adevarat sperietii in mine, o carte care cand o sa o citesc in timp ce stau in apa fierbinte a cazii, sa simt fiori de teama si eventual cand se intrerupe curentu sa astept de undeva se iasa un monstru si sa imi manance scalpul (nu vreti sa incercati aceasta experienta )

O astfel de carte s-a dovedit a fi cartea lui Serge Brussolo “Cosmar de inchiriat”. Primul cuvant care m-a atras a fost, bineinteles, “Cosmar”. Cunoscand foarte bine semnificatia acestuia, am incercat sa-mi imaginez in prealabil ce poate insemna titlul. Coperta cartii, seminificativa, infatisa doi monstri aproape de hidos, insangerati. In timp ce inspectam coperta si ascultand un mic rezumat de la o colega, mi-am spus: “Trebuie sa o citesc. Este o carte scrisa pentru mine”. Si am avut dreptate. Am citit cartea in doua zile. Am reununtat si la calculator, si la televizor, doua zile am stat cu cartea in mana, savurand clipele de cosmar, tensiune si suspans descrise cu atata maiestrie.

Inca de la inceput cartea te prinde intr-o atmosfera bolnava, cu descrierea unei calatorii parca spre moarte a familiei lui David:

“Era una dintre acele zile când totul merge din ce în ce mai rău; când imaginile din jur îţi par o prelungire a coşmarurilor din timpul nopţii, un fel de revărsare a imaginarului în lumea reală. Ploaia inunda peisajul, învăluind drumul în perdele lichide continue, în spatele cărora casele nu mai erau decât nişte umbre vagi. Tatăl lui David conducea cu dinţii încleştaţi şi mâinile crispate pe volan. Zgomotul aversei acoperea glasul radioului, strivind muzica sub o răpăială jilavă. Mami stătea tăcută, cu nervii încordaţi. Nu prea avea încredere în calităţile de şofer ale soţului ei, cu atât mai mult cu cât ştia că, înainte de plecare, acesta băuse pe ascuns.
Îl văzuse închizându-se în magazia din grădină, unde ţinea ascunsă damigeana cu rachiu de mere. Când ieşise de-acolo, bărbatul ei se împleticise o clipă pe poteca dintre dovleci ― unii păstrând şi acum cicatricele ultimei sărbători de Halloween! ― şi nu-şi găsise echilibrul decât agăţându-se de frânghia de rufe. Mami îl împinsese pe David pe scaunul din spate, de parcă ar fi vrut să-l cruţe de această scenă ruşinoasă”

Chiar din primele randuri, Serge Brussolo isi dovedeste calitatea de a realiza descrieri impresionante, menite sa te introduca in atmosfera si sa infiltreze adanc in oasele cititorului atmosfera ce domneste asupra personajelor. Tensiune, teama, miros de alcool, sunete bolnave, acest amalagam fac ca sa se ridice parul pe maini si sa strangi coperta cartii in asteptarea a ceva…

“Tati lovi câinele la ieşirea dintr-un sat căruia David nu-i cunoştea nici numele, nici existenţa. Animalul se ivise din mijlocul ploii torenţiale, cu blana udă şi parcă dată cu catran, sălbăticiune lucitoare ce părea că ieşise dintr-o baltă de scurgere a canalizării. Tati încercase, cu stângăcie, să-l ferească, dar nu-i plăcuse niciodată să conducă şi nu avusese ocazia să se experimenteze în manevre periculoase. În plus, conform formulei consacrate, alcoolul de mere încetinea probabil reflexele. David simţi cum aripa din dreapta îl lovea în plin pe animal. Socul se transmise în toată caroseria, pentru a se răsfrânge apoi în mâinile, gleznele şi pântecele băiatului. Preţ de o clipă, acesta avu senzaţia că el însuşi lovise animalul cu pumnul şi cu piciorul, simţindu-se cumplit de vinovat.
Vibraţia avea ceva moale şi dezgustător, care trăda strivirea cărnii şi zdrobirea oaselor.
Imediat David se simţi copleşit de imagini cumplite, alimentate de amintirea tuturor animalelor călcate de maşini pe care le văzuse pe autostrăzi în cursul existenţei sale. Acele corpuri golite, ale căror măruntaie se destrămau pe bitum, acele cadavre pe care camioanele le mai turteau câte puţin la fiecare trecere, transformându-le curând în simple siluete tatuate pe asfalt. Umbre grase, băltoace de piele care abia dacă mai erau tivite cu păr şi ale căror oase se preschimbaseră treptat în pulbere.
Tati frână brusc, şi David începu să spere, prosteşte, că animalul nu avea nici o leziune. Poate că ar fi reuşit să-l urce în spate şi să-l lase la un veterinar? Nu, era o prostie, niciodată tatăl lui n-ar fi fost de acord să se ocupe de un animal rănit. Iar mami, oricât de miloasă pretindea că este, s-ar fi gândit mai întâi la sângele care ar fi putut să-i păteze pernele.
Chiar în momentul acela, animalul se aruncă asupra ferestrei laterale scoţând un urlet de lup. Botul strivit nu mai era decât un terci de carne din care ieşeau colţii. Labele din faţă zgâriau portiera de parcă ar fi vrut să treacă prin ea, iar capul i se izbi de geam cu atâta forţă, încât probabil că şocul îl ameţi.”

Astfel, se face mica introducere in lumea de cosmar a cartii.

Povestea se invarte in jurul familiei lui David, care hotarata sa se mute la tara, renunta la un apartament dintr`un cartier infect, in care bataile si scenele cu nuditate excesiva devenisera ceva mai mult decat normal. Convinsi ca aerul de tara ii va mai relaxa si va mai atenua certurile familiale, familia lui David este mai mult decat incantata sa inchirieze o casa imensa, din piatra masiva, in varful unei coline inconjurata de padure.

David este doar un copil de 12 ani ajuns la pubertate ce nu are puterea decat a observa lucrurile din jurul sau. Astfel, ajunsi in sat, David este cel care observa casele cu usi de fier, ferestre fortificate cu gratii tot din fier masiv, animalele in custi imense, iar copacii atat de grosi si inalti erau atat de aproape ca iti erau greu sa treci printre ei:

“Ai zice că sunt barele unei cuşti”, îşi zise David.

Cu toate acestea, David nu poate decat sa astepte. Casa este din ce in ce mai dezagreabila, totul este numai praf si cenusa, imbibat cu miros de transpiratie si mizerie. Surprinzator, familia care locuise inaintea lor isi lasasera toate lucrurile si s-a si mutat ca si cum nici nu ar fi stiut ca pleaca. Este mereu cuprins de un sentiment de ameteala si intr-o clipa observa ca patul si sifonierul plutesc la un centimentru deasupra podelei.

Punand toate acestea pe seama oboselii, David reuseste sa adoarma cu greu in patul imbibat de mirosuri insuportabile.

Astfel, incepe cosmarul lui David. Parintii lui devin din ce in ce mai neglijenti si indulgenti, initial se poarta ca doi adolescenti proaspat indragostiti comportamentul lor degenerand in scene ce pot fi usor atribuite unor animale in calduri, renuntand incet incet la haine si la a mai face baie, lenevind toata ziua pe iarba la soare. Noptile pleaca de acasa, iar dimineata David gaseste baia plina de sange, ca urmare a unei incercari esuate a parintilor de a se spala. Incet, incet, David renuntza la a mai iesi din camera o data cu lasarea serii pentru a nu pica prada parintilor sai.

Intr-una din zile este prins de seful satului, ultimul indian din tribul ce candva locuise acolo, expunandu-i printr-o metoda dureroasa, situatia actuala a sa si a parintilor sai. Prin intermediul unei anumite substante, David calatoreste in trecut, astfel fiind dezvaluit cosmarul care a dainuit de ani de zile in acel loc.

Trucul folosit de Serge Brussolo pentru a ne dezvalui evenimentele face ca totul sa fie si mai palpitant si astlfel sa fim mai aproape de fapte si de situatia lui David. In felul acesta, povestea terifianta incepe cu un meteorit straniu ce picase pe colina satului, cauzand mutatii noilor nascuti, transformandu-i in adevarati monstri ce isi devorau mamele. Masuri disperate nu au avut succes, si asltfel satenii au fost silti sa se mute din sat si sa omoara noii feti pt a evita orice pericol. Insa, dupa un timp, cosmarul este reinviat de trupele de soldati veniti sa lichideze indienii, si care isi fac sediul pe colina, construind o casa din blestematul meteorit. Astfel, soldatii se transforma in monstri ce devorau intai animale, apoi coborau in sat spre a devora oameni, potolindu-si foame. Dupa indelugi dezbateri, preotii au plantat in jurul colinei copaci imensi, formand o fortareata in jurul casei, monstrii gasindu-si sfarsitul in a se devora reciproc. Si iata, ca o vreme, satul este iarasi dominat de liniste. Insa timpul trece, vremurile moderne sosesc, padurea este acum strabatuta de o carare ce duce la colina formata de turistii care o data ce urcau, nu mai coborau. Astfel devine casa de inchiriat pentru diferite familii ce supun ani de-a randul satenii la un cosmar interminabil.

Trezit din acest vis, David este pus in situatia de a-si omori parintii inainte ca acestia sa coboare in sat si a devora tot ce gasesc in cale.

Serge Brussolo este mai mult decat un maestru al descrierii sentimentelor de spaima. Trairile lui David sunt detaliate cu atentie, subliniate momentele de apogeu, si pe pagini considerabile, cuvintele autorului creeaza o atmosfera in care cititorul poate simti ca-si pierde mintile.

Impresionant la aceasta carte este si sfarsitul, pe care nu am sa-l dezvalui pentru a pastra o nota de mister (Oare?). Dar este un adaos perfect la atmosfera cartii si nu face decat sa transforme romanul intr-unul de succes ce nu te mai lasa sa te dezlipesti de el.

In final, ii acord din toata inima un 10/10 si il recomand amatorilor de senzatii tari.

Family portrait…

Rasfoind eu pe net cautand o poza din anime care sa contina un biiiiiig smyle , am gasit un blog numit “Family photo album”. Proprietarului ii venise ideea magnifica sa isi prezinte familia, postand pt fiecare membru cate o poza din anime reprezentativa. Din lipsa de ocupatie, m`am gandit sa incerc si eu aceasta experienta si dupa zile, da.. zile de cautare, am reusit sa gasesc cat de cat poze ale caror personaje sa aiba o atitudine asemanatoare membrilor familiei mele. Nu mi`am imaginat ca ar putea fi atat de greu. Si nu sunt multumita pe deplin intrucat pozele redau cam 1% din ceea ce sunt rudele mele Dar ceva-ceva tot o iesi.. . Now, let`s begin MamaCel mai inteligent membru al familei iar dragostea ei poate duce uneori in extrem. Din pacate, o duce in ambele extreme. Fiinta foarte hotarata, independenta, posedand un spirit al afacerilor puternic este determinata sa creasca o familie de invidiat a caror copii vor fi realizati. Gandeste pentru toti, ne cearta pe toti in toate modurile – de la a face misto de noi, la tipete rasunand in tot cartierul – ca peste 2 minute sa vina sa isi ceara scuze ca “Omul la nervi spune multe..”. Uneori se manifesta prin aruncari de castroane, spargeri de farfurii, furculite.. si in general, tot ce pica la indemana. Plina de dragoste, uneori poate deveni sufocanta cu imbratisarile si alintele lungi de ore intregi gen “Ciresica mea, printesica mea, dulceata mea, uratica mea, capsunica mea…” si tot ce poate fi diminutivat. Face o mancare excelenta, e obsedata de curatenie si se pricepe la facut bani. Tata Cel mai linistit om din familie. S`a obisnuit cu certurile mamei si deja nu o mai baga in seama. E muncitor, se pricepe la toate, uneori cam lenes dar vesnic vesel. Spune mereu bancuri bune, se joaca cu noi, are zambetul pe buze 24 h din 24 si cand bea mai mult e cel mai funny om din lume. Ii place sa stea noaptea tarziu cu Tvu deschis, adora meciurile si sforaie Fratele Exemplul narcisitului. Se uita din 5 in 5 min in oglinda, e vesnic parfumat si coafat, face baie de 2 ori pe zi si are haine in toate culorile posibile. Cea mai noua achizite este o camasa roshie.. cam tipatoare . Este in zodia Balantei, un lenes fara pereche dar care a mostenit inteligenta mamei. Nu invata, dar le stie pe toate. Este un om bun la orice, de la gatit la reparat calculatoare, puternic si uneori cam violent. Nu e frumos din cale`afara, dar fetele – mai slabutze de inger…- sunt lesinate dupa el si imi fac mie zile negre. Sora Cea mai mare cea mai chinuita. Vesnic avand grija de noi, mai rar a avut timp de gandit. A crescut frumoasa, este “Sexy”, mereu ingrijita, imbaracata cu stil, stie sa vraeasca baietii si sa ii joace pe degete, se pricepe la treburi casnice, e iubitoare si toata lumea o iubeste. Desi un pic slabutza la invatatura ( nu tuturor ne place scoala), se pricepe la multe si s`a descurcat foarte bine in viata. Sper sa`mi faca un nepot curand Eu sunt mezinul. Din acest motiv, sora mea a fost atasata de mama (cu care seamana identic) si fratele meu de tata (cu care seamana identic). Motiv pt care am ramas putin pe margine, am crescut singura invatand din greselile fratilor mei si de aceea un pic mai independeta. Mama ma acuza mereu ca sunt rece si mi s`a urcat democratia la cap. In mare are dreptate, cu greu ii vad ca fiind familia mea. Am avut multa libertate, si ei erau cei cu care stateam cel mai mult. Si cireasa de pe tort este ca nu seman cu nici unul din familia mea..