Schimbari…

Si iata ca a venit si marele si mult asteptatul moment.

E ziua in care wordpress va deveni secondary pentru mine si blogul este trasferat pe adresa www.egroasa.ro. Dupa multa munca si multa truda am reusit sa il aduc la o forma acceptabila si pe placul meu, desi prevad o sumedenie de schimbari de-a lungul timpului. Nu de alta, statornicia nu prea a fost my middle name, sa zic asa.

Fie`va mila cu criticile, e primul site la viata mea totusi.. ))

Va astept cu drag

Experienta spitalelor din Romania…

Sau mai degraba cum te duci la spital viu pe o usa, si te scot pe partea cealata unde scrie MORGA.

Evident, am folosit o mica exagerare dar nici departe de adevar nu suntem. Personal, nu calc prea des prin spitale si nici nu imi doresc vreodata sa fiu internata in vreun spital, din nou,  unde te duci cu o boala si te scot cu inca 3 noi pe care daca nu le aveai, nicio problema, le ai acum.

Micile experiente cu spitalul care le-am avut au fost destule incat sa ma sperie la modul in care sa ies fara pic de culoare in obraji numai dintr`un salon de asteptare, fara a vorbi de sali de operatie sau sali de consult cu aparate “specializate” unde tot timpul e un medic cu o expresie sictirita si niciodata benevolenta.

Incepand cu inceputul, primul contact cu un spital a fost in liceu cand am avut operatia de apendicita. Cu toate ca aparent, Spitalul de Urgente Braila arata foarte frumos si foarte curat, aparentele inseala la modul cel mai nesimtit. De la intrare pana in cel mai mic coltisor duhneste nu a clor (macar) ci a toate combinatiile de mancaruri stricate si fecale care pot exista, iar igiena vizibila lipseste cu desavarsire. Este incredibil cum intr-un spital poate exista mai mult praf in aer si in saloane, decat intr`o toaleta publica din Paris (spre exemplu). Urgentele sunt expeditive (fapt pentru care m-au trimis acasa si m-au chemat peste o saptamana cand problema era mai…umflata) iar tratamentul pe care personalul il ofera este ca intotdeauna cu subtilitati. Saptamana urmatoare in cauza,  timp de cateva ore cat a durat operatia, am putut admira varul scorojindu-se pe peretii salonului, alaturi de cateva pete simpatice de mucegai la care presupun ca nu ajunge nimeni sa le curete, dat fiind camerele foarte inalte. Operatia mea a deviat, aparent de nicaieri, intr-o complicatie din care am iesit pe 10 carari, plasata intr-un pat in care cerceafurile erau inca mototolite de la pacientul anterior si pe care asistenta a binevoit sa le schimbe doar la o interventie…subtila a mamei. Tratamentul care a urmat a fost o serie de injectii, facute de diversi medici/interni/asistente care mai de care mai cu pretentii, pana la asistenta bine dezvoltata in dimensiuni, plictisita si suparata ca la ora fixa de 12.00 a trebui sa fie deranjata sa`mi arunce mie o injectie cu tot felul de amestecuri care practic, m-a paralizat de durere. Bineinteles, dupa o mica plangere la doctor, am reusit sa schimb metoda de injectare la intravenoasa care s-a dovedit utila contra celor fara pic de finete in maini.

Dar, trecand peste micul oras Brailean unde poate pretentiile sunt mai mici, sa ne indreptam atentia la urgentele Spitalului Pantelimon. Am ajuns dintr-o intamplare nefericita, aflandu-ma la a doua criza de rinichi (mai exact, eliminam o piatra). Trecuta prin experienta asta, stiam ce se intampla si stiam si ce am nevoie. Dar, nu te poti pune cu doctorii care nu pot sa-si dea seama fara un set de 1000 de analize ce sa iti dea pentru o durere excrucianta. Asa ca, primul lucru ma lovesc de plimbatul din cladire in cladire pentru ca cei de la ghiseul de intampinare nu pot determina problema care o ai si te plimba de la sectie la sectie in speranta ca unul din medicii de garda nu va fi destul de plicistit sa`si arunce ochii si la tine. Si ajungand intr-un final (mai exact, tarandu-ma) , la o camera de garda unde un rezident parea ca-si da interesul, ma trezsesc plasata pe o targa, sub privirea curioasa a 5 studente la medicina care imi puneau o sumedenie de intrebari in incercarea esuata,in final, de a-si da seama cu ce scop am venit. Intr-un final, asistentul vine si ma intreaba ce am. Ii explic asa si pe dincolo si ma intreaba daca sunt gravida. Raspund cu nu. Clatina din cap, si-mi spune ca asa zice toata lumea, ia sa-mi faca o ecografie. Incerc sa-l conving ca nu am niciun  motiv sa mint si sunt sigura pe mine de lucrul asta, dar e neinduplecat:ecografie. Ecografie care il lumineaza ca nu sunt gravida si ca intr-adevar am o eliminare. Zic bun, acum pot lua si eu ceva de durere?Bineteles ca nu. In loc de o reteta, ma trezesc cu trimitere la…ginecologie. Ma uit crispata la el, intreb motivul la care imi argumenteaza : pai sa fim siguri ca nu sunteti gravida si sa nu aveti probleme..acolo jos. Nevenindu-mi a crede, ma tarasc pana la ginecologie plangand la propriu de durere unde ma intampina asistenta.Nu, nu ma intampina, rectific.Eu ma asez in fata ei iar ea continua o convorbire telefonica ca si cum nu as fi fost acolo. Si dupa 5 minute de aruncat ochii peste cap, ma invita sa`mi fac un test de sarcina (in ciuda dovezilor ca NU eram gravida) si imi justifica ca este obligatoriu inainte de intrarea la consult. Oftez adanc iau testul, ma duc la baie..si nimic. Pentru cei care stiu, eliminarea se declanseaza tocmai dupa ce ai fost la baie si ai facut si tu ca omu o treaba…asa ca nici gand sa am eu vreo picatura pentru testul de sarcina. Ma duc la asistenta, o informez de situatie iar ea ma sfatuieste simplu sa iau o sticla de apa si sa beau in timp ce ma plimb…poate imi vine. Incepand deja sa fierb de nervi pentru ca durerea se intesifica pe minut ce trecea, imi iau o sticla de apa si ma indop in timp ce dau ture cabinetului. Nu ajung sa beau 3 guri, ca asistenta agasata imi sugereaza sa ma plimb pe hol..ca ameteste. Si asa trec doua ore de cand ma aflu in spital la URGENTE si nu mi s-a facut nimic si in continuare ma tarasc pe hol de durere. Ajung si la momentul fericit in care imi fac testul cu rezultatul mult asteptat negativ, si ma asez la coada in asteptarea doctorului. Vine si doctoru, ma baga in cabinetut (o chestie de 2x2m) , si`mi zice sa dau tot jos.Eu..mai asa, intreb..”Dom`le..un halat ceva?”, la care el mi`o taie din start: “Aici esti la urgente, unde naiba te crezi sa vrei halat?Vrei consultu sau nu, ca iti pot scrie ce vrei pe trimitere si fara consult”. Like, LOL? Asa ca mi-am tras consultul (foarte prost de altfel), am luat trimiterea si ajung pe targa de unde am plecat. Am facut 3 ore de stat la urgenta cand intr-un final asistentul declara ca intr-adevar, am o eliminare si ma intreaba zambind: “Mai are rost sa-ti fac injectie de durere?”. Mai mult decat mine, era constient ca toata durerea trecuse(fara ca cineva sa se oboseasca sa faca ceva in senusul asta) si nu mai aveam nevoie decat de reteta sa nu se mai repete.

Partea cu asteptatul este la moda la urgente. Desi teoretic, urgentele inseamna sa vii si sa fii consultat cat mai rapid, practic ajungi intr-o stare x si pleci intr-una Nx. (infinit mai nasoala). Anul 2008, Spitalul de Urgente Universitar. Ajungem la 7 dimineata cu un pusti cazut din copac, cu mana rupta si umflata. Pasul 1, plimbatul prin spital dupa sectia potrivita. De la ghiseu suntem trimisi la morga…Ne intoarcem inapoi, si suntem redirectionati (cu o mica corectura) la sectia potrivita. Unde, cum era de asteptat, am stat pana la ora 13.00 pe scaun asteptand. Atat. Ore intregi in care am vazut urgente lasate la intamplare pe hol, mirosuri oribile si doctori care nu dau doi bani pe tine. Trec pe langa oricine si nu se opresc sa vada de ce zace in mijlocul holului. Ore in care am simtit ca`mi fuge pamantul de sub picioare de la amestecul de substante care numai igiena nu inspira. Ore care s-au terminat cu un consult de 5 minute si trimis acasa. Ce dracului le-ati facut la restu frate daca un consult merge asa usor? Le-ati povestit moartea caprioarei?

Iar ultima experienta, Colentina si Babes. Alte spitale, alta distractie. Ajungem la Spitalul Colentina cu un caz de febra 39 ce nu parea a se duce in jos, o forma de gripa mai uratica asa de fel. Cat e curtea de mare, toata ne-au plimbat pentru ca fiecare avea alta ocupatie si nu conta ca poate acolo lesini , tu ia de du-te si cauta cladirea aia alba (wtf, toate is la fel), unde is boli infectioasa. Ai gripa porcina, o sa mori!. Ajungi la boli infectioase unde doamna asisenta e bine mascata sa nu cumva sa ia vreo boala, admira bolnavu de la distanta si-l trimite la Victor Babes, acolo e spitalul de infectioase, nu la noi. Nici nu scrie pe usa “Centrul de boli infectioase Matei Bals”!. Asa ca dai tiptil tiptil la Babes la Camera de Garda. Afara, behaitori (as in oameni cu o tuse groaznica), iar in camera noastra doua asistente care au grija sa ne arate ca nu au nimic de facut dar se ne atentioneze ca toti oamenii de afara sunt inaintea noastra. Ei asteapta, ele stau si colac peste pupaza mai si spun “Dom`le, nu aveti viza de flotant, trebuie sa va duceti la Colentina”… de unde tocmai veniseram. Cu putin tact si insistenta reusim s`o convingem sa ne bage la coada care va dura in jur de 2 ore daca nu mai mult unde nu era nicio miscare…nimeni nu intra, nimeni nu iesea..ce se intampla acolo, Dumnezeu stie. Dar ce se intampla in salon..toate bolile acolo sunt. Un miros de praf fantastic, combinat cu alte putreziciuni care cine stie pe unde zaceau. Intrai si instant te faceai alb la fata si sursa de oxigen devenea din ce in ce mai slaba. O usa care scartaie la fiecare miscare (e scumpa vaselina, stiu), doctori care forfoie dar nu fac nimic. Si asteapta..ca vii bolnav si pleci jumate mort. La un consult la care oricum, indiferent de ce ai, toata lumea primeste acelasi rezultat si tratament.

E fantastic cat de oribile si de inspaimantatoare pot fi spitalele din Romania. Doamne fereste sa ai nevoie de ele…mai bine iti faci cruce si te duci la biserica.

“Mananca, roaga`te, iubeste”

“Dependenta e semnul distinctiv al oricarei povesti de dragoste pasionale.Totul incepe in momentul in care obiectul adoratiei tale revarsa asupra ta o doza ametitoare si halucinogena din ceva ce nu ai avut niciodata curajul sa recunosti ca ti-ai dorit – un amestec de droguri afective, o cursa infernala a dragostei. Apoi tanjesti dupa atentia neconditionata a celuilalt cu obsesia insatiabila a oricarui drogat. In lipsa drogului, te imbolnavesti subit, o iei razna, devii depresiv (pe langa resentimentele care te incearca fata de cel care ti-a incurajat dependenta inca de la inceput si care acum refuza sa te mai aprovizioneze cu marfa de calitate de care ai atata nevoie – pe care sigur o are ascunsa pe undeva, fir-ar sa fie, pentru ca pe vremuri o primeai si gratis de la el). In faza urmatoare esti slab, tremuri intr-un colt si nu mai esti sigur de nimic, ti-ai vinde pana si sufletul sau ti-ai jefui vecinii doar ca sa ai din nou chestia aia. Intre timp, obiectul adoratiei tale simte fata de tine doar repulsie. Se uita la tine ca si cum nu te-ar mai fi vazut niciodata pana atunci, necum ca la o persoana pe care candva a iubit-o cu pasiune. Ironia face sa nu-l poti invinovati pentru asta. Adica, uitate-te la tine: esti o epava jalnica, nici macar tu nu te mai recunosti.”

Elizabeth Gilbert.

 

 

Sperante, vise, idealuri…

Cand suntem mici visam sa ajungem mari. Sa facem lucruri marete, sa luam viata in piept si sa dovedim ca suntem in stare de orice si ca nimic nu ne poate sta in cale. Speram sa ne construim propriul drum prin multimea egoista si agresiva, sa ne batatorim cararea noastra de succese si sa infrutam cele mai mari obstacole ca sa capatam ceea ce ne dorim din tot sufletul.

Creem idealuri in orice. In cariera, in scoala, in dragoste, in propria persoana.. si visam, speram sa le atingem. Nutrim ideea, cu un zambet strengar in coltul gurii, ca da! Eu acolo o sa fiu, acolo o sa ajung, asta o sa obtin.

Si pornim catre aventura. Cu greu, cu truda ne facem loc in hasoul vietii si al lumii. Ne strecuram printre toti, ne strofocam si ne consumam usor usor pentru a ne apropia de telurile noastre.

Nu dam inapoi, nu ne lasam doborati, suntem puternici si iata`ne…am atins idealul.

Am gasit o parte din ce cautam, am ajuns la un nivel mai sus al piramidei sperantelor noastre. Si traim si ne imabatam in fericirea lui cat putem de mult. Profitam din plin de bucuriile acestuia si ne lasam dusi de val in euforia emanata. Ca un drog, ne lasam cuprinsi si ne transformam in altfel de oameni, cu altfel de gandire, cu altfel de idei. Totul capata alt sens, acum tragem pentru imbunatarirea acestui ideal prins in palma noastra, ne zbatem sa nu il pierdem, sa nu il ratam, sa nu stricam ceea ce am gasit.Iar in toata utopia noastra, fara se ne dam seama, se intampla un lucru…

Uitam. Uitam de visele indraznete care trebuiau implinite mai apoi, uitam de sperantele hranite cu atata incapatanare acum ceva timp in urma. Uitam de toata dorinta arzatoare de fi stapanul lumii de a fi cel mai bun, de a fi fericit cu adevarat si implinit.

Si apoi ne trezim. Ne trezim ca idealul nostru ne-a orbit si ca ne-am lasat usor fraieriti.Ca ne-am impiedicat de cea mai mica si simpla implinire si ca au trecut momente si oportunitati si nu le-am zarit din pricina naivitatii infantile care ne-a luat la primul val. Apoi vrem mai mult. Vrem sa visam din nou…

Ne analizam si observam ca nici jumate din ceea ce incercam sa cladim nu am reusit. Ca ceva s-a intamplat si am trecut cu vederea. Ne trezim intr-o dimineata si constatam ca nu e bine iar un sentiment slab definit ne cuprinde incet, creind in sufeltul nostru un sant ca apa in piatra.. Lumea incepe sa se invarta, lucrurile iau alta fata si realizam ca desi avem langa noi ceva ce am vrut candva, e doar o particica din ceea ce ne doream cu adevarat si ceea ce ne dorim acum, cand efectul iluzoriu trece.

Am sarit momente, am pierdut ocazii si oportunitati.Le-am intors spatele sau le-am facut cu mana. Am inchis ochii si am zis “data viitoare”, fiind siguri ca ne vom intalni cu ele iar, ca atunci le vom apuca… dar nu acum. Ramanem blocati si ne intrebam ce se intampla si unde ne aflam.

De ce, cand , unde si cum?

Dar raspunsuri nu exista. Iar o mica ruptura se produce in noi si devenim indecisi, ametiti de o realitate brusca ca de o palma materna.Iar gandul macinator isi face loc in mintea noastra, creeind o mare confuzie.

Ce facem mai departe, acum in situatia in care constatam ca lucrurile nu doar ca nu au iesit chiar cum am vrut, dar nici ca nu mai avem puterea, dorinta, energia si curajul de a continua catre ele? Cand dintr-o data ne loveste o imagine cruda a faptului ca am trecut pe langa ocazia de a face una si alta…

Frica, deznadejde, nesiguranta si incertitudine sunt sentimente care ne inunda si ne strabat aleatoriu, haotic si disperat. Doar o miscare din mana nu va alunga pentru totdeauna aceasta dezamagire.

Ambitia si curajul nu trebuiesc lasate in urma. Noi nu trebuie sa ne uitam, nu trebuie sa ne pierdem undeva in spate si sa ne uitam cu regret ca ne-am pacalit. Profitati de moment si de tupeul personalitatii prinzand si neuitand catre ce plecam…altfel va veni o zi in care vom spune cu un amar oftat…Ë groasa….

Si daca vom face asta, sa ne gandim ca un shot de tequilla la timpul lui ne va reinvia si vom realiza ca niciodata de fapt..nu e prea tarziu!

Pentru cei pierduti, deznadajduiti si dezamagiti…life goes on.

Cu stima,
Vebby.

Cupidon, copil nebun…

Azi am sa comit o crima. Nu-mi pasa de nimic. Nu pot decat sa ma gandesc la furia si intrebarile controversate care ma coplesesc si simt ca nu vreau decat sa lovesc iar si iar, sa vad cum nimicesc, cum calc in picioare , cum stirpesc motivul nefericirii mele, cum razbun orgoliul meu ranit, sentimentele mele terfelite, visele mele spulberate. Imi doresc doar sa dau pana cand nu mai simt rasuflu,imi doresc sa omor fiinta care mi-a nenorocit sufletul, imi doresc sa extirp iluziile desarte , imi doresc sa strivesc samanta de tradare, de bulversare, de nervozitate, de instab ilitate,imi doresc sa strapung puternic ambitia mincinoasa si perfida, imi doresc… sa vii inapoi…

Azi am sa fac o prostie. Am sa vin la tine sa te implor sa te intorci. Sa vin sa`ti spun cat de dor imi e de chipul tau, sa`mi trec mainile prin parul lung si matasos, sa rad in ochii tai caprui, sa`ti sarut zambetul strengar. Sa vin in genunchi sa`ti spun ca mi-ai furat inima si fara ea nu am nimic iar apoi sa-ti marturisesc ca viata mea nu are nicio culoare fara rasul tau in ea si toul se destrama. Sa vin sa`ti sarut mainile subtiri si calde si sa te iau in brate sa te strang la piept pana iti tai rasuflu, sa te simt aproape…

Azi nu mai stiu ce e cu mine… Ieri eram poznasul, strengarul, ambitiosul care te tinea de mana iar azi sunt ranitul pe care l`ai lasat in urma, fara vlaga, fara pofta de viata, fara speranta…Oglinda nu mai reflecta ce stiam candva de mult…

Candva de mult, radeam cu viata . Eu, prietenii si berea, cluburile si flirturile, surasurile strengare, privirile frugale si inselatoare, mangaierile si soaptele mincinoase, dansurile si petrecerile vesele eram un tot. Au disparut si distractiile si mandriile, si chefurile si barurile , si amantele saptamanle, si orgoliile masculine cu un singur sarut ipocrit. S-au sters toate placerile voluptoase ale vietii, toate dorintele si visele banale cu un singur suras fatarnic. Mi-au furat zambetul poznas, privirea  coplesitoare si caracterul arzator cu o singura imbratisare tradatoare.

Cu un sarut, cu un suras , cu o imbratisare, cu un colt al gurii ridicat, cu o spranceana arcuita, cu un ochi inflacarat , cu un cuvant bine plasat, cu o soapta aruncata in vant, cu o atingere usoara ai venit si m-ai atras in lumea ta jucausa, mi-ai incitat spiritul controversat, mi-ai starnit curiozitatea si m-ai sedus …asa usor. Cu firea ta de dute-vino si alura enigmatica, am cedat si ti-am acceptat jocul.

A fost frumos sa stam pe-ascuns sa ne iubim, sa traim intensitatea necunoscutului si pericolului, sa ne privim pe furis cand apareai dintr-o data cu el si imi zambeai cum numai tu stiai, ca sa ma asiguri ca esti a mea. Eram amantul tau, si inchideam ochii la gandul si senzatia de mandrie si fericire. Au fost frumoase serile tarzii cand obositi ne intindeam in pat si ne jucam, cand interzisul se intampla si tensiunea crestea in noi stiind ca muscam din marul lui Adam. A fost frumos sa te tin pe genunchi si sa stiu ca te-am furat altcuiva desi nu vrei sa recunosti, sa te strang in brate si sa-mi spui ca vrei sa fii a mea, sa-mi dai parul de pe frunte , sa ma saruti usor si sa-mi soptesti cuvinte de amor. A fost un joc si l-am trait, neafectat si fericit, nestiind ca usor, usor, ca vipera la san, o sa smulgi ce am avut mai sfant. A fost un joc pana cand ai spus stop. Ai plecat ochii in jos, ai varsat o lacrima amara si ai te-ai ferit de mangaierea mea. Un joc ce s-a terminat cand am realizat ca atunci cand ti-ai luat buzele de pe obrazul meu, tot ce am crezut a fi departe de mine, se infipsese prea adanc pentru a putea fi smuls asa usor.

Am deschis ochii si am vazut cum poznele si aventura noastra ma invaluisera complet si nu puteam constientiza de ce te rupi…Nu eu eram cel care te juca, nu eu eram cel care era indiferent si nepasator la gandul ca se va termina, eram cel care va fi brutal aruncat si trezit intr-un intuneric greu de suportat, unde nimic din tot ce aveai ti-a fost luat. Si nu am putut accepta.

Am venit apoi sa te vad, sa ma asigur ca a fost doar un vis iar jocul nostru va continua. Imi zambeai, apoi plecai. Ma vrei…ma respingi?Vreau sa-ti vorbesc, sunt aici pentru tine. Nu te cred, nu vrei sa-mi iei inima, nu te-ai distrat, doar ca nu poti sa te hotarasti. Voi fi aici, langa tine, asteptand sa-mi intinzi mana si sa ne continuam aventura. Dar tu azi imi dai speranta, iar maine o stingi ca lumanarea de pe noptiera la miezul noptii…Imi redai surasul, apoi il stergi cu un singur nu. Si totusi nu e destul sa ma faci sa cred ca tot ce mi-ai daruit pana acum a fost doar din joaca si egoism. Refuz sa cred ca nu mai vrei cu adevarat sa fim acei doi indragostiti traind o iubire interzisa care candva va deveni stabila si sigura. De aceea, zi de zi, vin si incerc sa te conving ca eu sunt pentru tine ce iti trebuie…

Si iar, si iar..simt ca ma pierd, ca nu mai am puterea sa ridic colturile gurii sau sa privesc in sus. Imi zapacesc telefonul, si imi simt inima din ce in ce mai zdrobita. O zi, o saptamana, o luna…te privesc sa te atrag, dar stralucirea ochilor ai furat-o tu, si nu te vad decat din ce in ce mai departe. Nu vreau sa ies, azi nu am chef, vreau doar sa stau sa ma gandesc la tine. Sa te visez cum erai cand te aveam, sa te vad venind la mine si razand din nou cu pofta, spunandu`mi ca ai venit sa ma iei cu tine. Si azi, si maine, si saptamana viitoare te visez, si vin sa te vad, caci doar atat mi-a mai ramas. Sa-ti vad chipul razand in alta parte decat la mine, sa-ti infrunt privirea rece si respingatoare, sa-ti admir chipul senin , desi nu pentru mine.

Inchid ochii in fiecare seara, si doar acolo ma mai tii in brate si mai imi soptesti in ureche. Zilele senine sunt zile crunte in care ma zdrobesti cu replici amare si distante impenetrabile. Ai la tine un seif in care mi-ai incuiat tot ce am fost pana te-am intalnit: mandria, orgoliul, zambetul cuceritor, privirea atragatoare si mai ales, vointa de a trait intens. Ma simt vlaguit iar medicamentul meu esti tu…Tu, cea care acum simti doar dezgust si imi pisezi fiinta neincetat. Si totusi, atat cat ma accepti in preajma ta, speranta licare ca voi recapata totul. Fiind doar acolo si simtindu-te in jurul meu, ignorandu-ma sau gonindu-ma, macar credinta ca o sa te iau inapoi o mai am. Desi nesincer si frustrat, nervos si singur, inchis in mine si nefericit, mai speranta ca intr`o zi te vei dezmetici si voi sti ca nu am asteptat in zadar, ca nu am indurat ca un natang asuprirea ta. Speranta care supravietuieste criticilor celor din jur, si sfaturilor rau voitoare de a te lasa in pace. Innoata printre indemnurile de resemnare si revenerile la acel eu pe care l-ai cunoscut, respinge si zdrobeste toate barfele si povestile rele despre tine. Eu stiu ca nu e adevarat, eu stiu ca nu mi-ai face asa ceva, eu stiu ca esti sincera si nevinovata, eu stiu ca te chinui si fara sa vrei ma chinui si pe mine. De aceea sper, eu vad in tine ce altii nu vad, te vad cum esti, mica si fara aparare in fata lor. De aceea supravietuieste speranta…

Speranta care ai nimicit-o in acea zi. In acea zi in care indiferenta si pasiva mi-ai zis rastit sa plec si te uit, in timp ce te tineai de mana cu un altul in locul meu. In acea zi in care atingerea ta era dedicata unei alte iubiri interzise si care devenise pentru tine si mai incitanta decat a fost aventura noastra. In acea zi in care te-am vazut si mi s-a spus  ca te-ai dus…

Priveam razand prosteste, fara sa-mi controlez gandurile, fara sa analizez adevarul pe care l-am ocolit, pe care am refuzat sa-l accept. Rad in nestire cu ochi tulburi, si nu vreau sa realizez ca totul a fost minciuna, tradare, perfidie si iluzie. Nu, acum simt ca nu mai imi pasa si ca nu ma atinge. Simt ca tot ce am indurat pana acum s-a dizolvat si ca nu mai insemni nimic. Nu-mi dau seama de ce a durat atat sa pot sa vad asta. Acum rad si sunt fericit. Doar o secunda.

Caci lovitura ta a fost prea puternica sa pot indura. Iar zilele frenezice de fericire inselatoare s-au terminat cu o singura bataie de inima. Cu timpul care s-a oprit in loc pentru ca vantul sa-mi poata spune fugar: te inseli. Secundele incep sa se scurg incet si simt cum pieptul e tot mai greu, respiratia se taie usor, usor iar eu plutesc in durerea ca mi-e dor de tine mai mult decat oricand si ca imi pasa mai mult decat as fi crezut. Am fost un prost sa cred ca doar intr-o clipita te pot sterge din viata mea si pot recupera de la tine tot ce ai furat. Am fost un prost sa cred ca nu ai lasat in urma furie si nedznajduire. Inchid ochii…

Azi vreau sa comit o crima…

All about understanding…

Vorbeam candva, acum ceva ani despre intelegere in alt post. Aici Sinceritatea si Intelegerea, unde ma intrebam cu incertitudine: “Ce este intelegerea? De ce anume avem nevoie ca sa il intelegem pe celalt? Ca sa ii intelegem pe ceilalti? De experienta de viata? Destula toleranta fata de cei din jur? Detasare fara de mediu? Nepasare?”, si cautam un raspuns. Acum, sa vorbim din nou despre intelegere…

Totul intre doua persoane se termina irevocabil cand nu mai exista intelegere. Atunci cand intervine imposibilitatea si incapacitatea de a intelege anumite lucruri, indiferent ca e din parte unuia dintre parteneri sau e o chestie reciproca. Intre iubiti, prieteni sau cunostinte, linia se trage la momentul in care toleranta ca urmare a intelegerii nu se face simtita. Tot timpul, nu conta de ce situatie ma loveam, am inteles motivele unora si altora pentru care suporta si fac anumite lucruri si mi se parea ca acceptarea si toleranta vin de la sine.  Vii si`mi spui ca prietenu tau iti cheltuie banii pe bautura si te bate dar nu`l parasesti din dragoste? Ok, eu n-as face asta dar problema ta…inteleg ca esti mai slab din fire si nu poti trai fara el. Vii si`mi spui  ca nu`ti pasa ca nu ti`ai terminat liceul si ca mai bine muncesti ca si asa nu faci nimic cu scoala? Foarte bine, daca experienta ta de viata asta iti spune, atunci totul e in regula, asa o fi. Minti, inseli, dezamgesti din motivul X? Bine, ai si tu dreptatea ta, eu nu as fi facut asa, dar te inteleg, ai avut motivele tale. Totul e in regula, ne intelegem, accept ce faci- ce zici , suntem cool.

Insa, atunci cand intr`o situatie un om nu poate intelege de ce altul a facut , a zis, gandeste intr`un fel, se ghideaza dupa anumite reguli si ti se pare ca e orb, ca nu poti sub nicio forma sa fii de acord cu el, ca la randul lui respectivul are aceeasi parere, totul se termina. Oricat te`ai chinui, oricat te`ai framanta sa ajungi la un consens, la un compromis, la o chestie practica, care are logica, oricat ai incerca sa faci cumva lucrurile sa ajunga la mijloc si nu poti pentru ca iti este imposibil, oricat de tolerant ai fi, sa intelegi anumite lucruri…cel mai bine dai bir cu fugitii.  Or, singura posibilitate de a face “pace” in acest sens este ignoranta sau indiferenta. Iar in privinta “intelegerii” implicatia emotionala este un factor foarte important. Este mai usor sa intelegi o persoana fata de care procentul de indiferenta e mai ridicat decat o persoana care iti este foarte apropiata si de care iti pasa. Pentru ca acolo unde nu intelegi si ai impresia ca greseste, acolo unde chiar respectivul considera ca treaba e vice-versa, doare de ambele parti. Poti suporta ca sora ta sa ramana in continuare cu un sot violent, doar pentru ca iti spune ca`l iubeste? Poti suporta ca mama ta sa ramana alaturi de tatal tau cel betiv si cheltuitor doar din dragoste? Poti intelege asta? Eu nu pot…Nu pot sa`mi vad prietenii si apropiatii suferind, nu pot sa tac, nu pot sa nu fac ceva sa evit sau sa ameliorez. Doar daca imi acopar ochii si uit ca exista.

Pot sa inteleg si sa suport insa, daca mama colegei de banca e in situatia asta. Da dom`le, il iubeste, care e problema ta? Pentru ca nu e mama mea…imi pasa, dar…Pot intelege si accepta daca sotia colegului de munca pleaca o data la doua zile cu banii si se intoarce seara fara nicio explicatie iar el ramane in continuare cu ea…Ok, cine stie, e mai nebuna de la Doamne Doamne. Dar nu pot intelege sau accepta ca sotia fratelui meu sa faca asta..personal as strangula`o. Pot suporta ca una din colegele de camera de la camin sa planga saptamanal pt ca da numai peste oameni care o inseala si nu o condamn ca mereu cade in aceeasi plasa. Nu pot suporta ca prietena mea apropiata insa, sa se lase calcata in picioare…

Emotiile fac diferenta intre tipurile de intelegere si pun stampila pe relatia dintre doua persoane la un moment dat. Credeti sau nu…ca e bine sa speram ca poate exista o sansa sa facem ca  aceste situatii imposibile de inteles si de ameliorat sa fie eradicate total? Or credeti ca oricat ne`am strofoca, tot ne vom lovi de acea situatie in care am vrea dar nu putem…in care ne spunem: ” De ce daca eu nu pot sa ma pliez pe principiile tale, de ce daca tu consideri ca eu fac totul gresit, de ce daca eu nu pot fi de acord cu ideile tale, de ce daca tu esti la polul opus si nu exista un pod intre noi…sa ne chinuim reciproc?”

Nu cred ca se poate. Atunci nu pot sa spun decat ca imi pare rau ca natura a facut ca lucrurile sa fie asa…

Cu regret…

Ganduri simple

 

Oh,nu, e deja 6? Nu pot sa cred ca a sunat  ceasul. Trebuie sa ma duc la munca, cat chef am! Nu, nu lumina, o sa`mi scoata la suprafata toata mizera in care sunt. O sa incep sa realizez faptul ca prietenul meu m`a parasit fiindca sunt prea patetica si ca acum viata mea nu mai are niciun rost. Am nevoie de o cafea.

Vai, Doamne, ce fata am! Nu e doar ca oglinda e putin nestearsa, dar brusc simt ca am imbatranit cu 10 ani. Am o culoare galbena si ochii plansi. Si nici macar nu se merita sa arat asa pentru ca am nimerit un bou in viata mea gata sa imi dea o lectie de viata. Lectie de viata, pe naiba! Un porc si jumatate.

Pft, iar s`a oprit centrala si nu curge apa calda. Lasa, azi nu ma mai spal pe ochi. Oricum arat ca scoasa din mormant, ce rost mai are? Nu am nevoie sa se uite nimeni dupa mine. Nu azi.

Abia astept sa`mi fac cafeaua, calda, cu lapte, o aroma geniala, o bucurie la inceput de zi. O sa fie greu sa suport 8 ore toata barfa colegelor de munca si taranimea lor. Nu ca m`as crede eu mai desteapta, sau ca as avea ceva in plus, de fapt cred ca imi lipseste ceva, nu se poate ca eu sa fiu normala si restul 20 sa fie anormali!

Deci, concluzionand, eu am o problema. Si daca totusi am dreptate si sunt singura care e mai stralucita si e o conspiratie si sunt inconjurata de oameni spalati cerebral? Care ar fi posibilitatea ca acest lucru sa se intample cu adevarat?

 

Ah, Lorena, ce ti`as mai zice vreo doua. Tu, cu figurile tale de pitipoanca fatala, care nu stii decat ce face fiecare cunostinta in parte si fiecare fufa care ti se pare ca e mai bine imbracata. Si ce gura sparta ai, si atatea impresii de doamnisoara stilata si desteapta.

 

Of, azi ce iau pe mine? Nu m`am epilat si tricoul asta verde are manecile prea scurte. Fusta? Nu, e prea frig la ora asta si bani de taxi inca n`am. Blugii sunt perfecti. Dar ce bluza sa iau? M`am saturat de toate, incep sa ma enerveze. Mai bine ma duc la colega`mea in sifioner, sigur gasesc ceva interesant acolo.

Ah, uite bluza asta rosie impletita, ce draguta e. Sigur arat fancy in ea, sa moara pitipoancele de ciuda ca ma duc nemachiata si tot sunt frumoasa.

Dar azi sunt un mort viu. Am uitat. Or sa le vad pe toate venind la mine, impresionate de drama misterioasa ce ma incojoara.

-O masina pe Eminescu, 13, va rog.

O sa cer un avans, ma descurc eu.

Cat de frumos se vede pe geam.As merge cu masina ore in sir prin tara si m`as benocla pe geam incontinuu si as dormi in leganatul masinii si nu mi`ar mai trebui nimic.

 

Cartela de intrare, unde Dumnezeu o fi prin geanta asta? Am zis sa mai arunc toate gunoaiele din ea. Uite`l si pe Dani, tipul de la server. Sper sa nu aiba iarasi ceva interesant de povestit din aventurile lui cu colegii de facultate. Ma frustreaza. Si se balbaie si imi dau lacrimile de cate ori vorbeste. Nu ca mi`ar fi mila de el, e un defect de exprimare exterioara. Evident, un motiv in plus sa fiu inteleasca gresit. Nu ca n`ar fi destul ca intre ce gandesc si ce spun exista o diferenta abisala.

-Buna, Cara. Deja la munca?

Zambeste, crezi ca nu stiu ce ai spus aseara cand plecam? Da, am fundul mare, si ce`ti pasa tie, lipsa neuroni?

Iarasi date, un scaun tare si 8 ore de benoclat in monitor. Ia sa intru pe stumble, poate trece ziua mai usor. Mmmm-mm-mmmm-mmmm…Nu, mailul de la Mihai. Mi le trimisese in ziua dinainte sa ne certam. De ce dragostea dispare peste noapte?Primesc pisicute desenate dragalas cu mesaje de dragoste si in cateva ore totul se dizolva si se transoforma in dezgust. Clar, am o problema.

De fapt nu, are el o problema. De ce sa am eu? Toti fostii mei prieteni au o problema. Ca doar d`aia sunt fosti si m`am debarasat de ei. Egoisti, neobisnuiti cu viata in doi… O sa gasesc eu omul care sa mi se potriveasca mie. Daca nu, adopt un copil si mor fata singura. De parca mi`ar m`ai trebui o pacoste de barbat nesuferit pe cap. Si care la batranete o da in mintea copiilor si te certi cu el pe telecomanda.

Mai e , oricum, pana la pasul ala.

 

Luiza, ce draguta, mi`a trimis datele de proiect. Macar de as avea timp sa ma ocup de facultate cum vreau. Mi`e groaza sa ma gandesc la cate lucruri sunt de facut si cata agitatie si stres pentru nimic. Macar de n`as intra bou si as iesi vitel. Cate abstractitati. Mai bine ma apuc de invatat chineza, pariez ca as desluisi`o mai repede.

Ei lasa, mai studiez si alta data. Uite ce peisaj dragut din Dubai. Frate, cata mai casele si hotelurile. Nici n`ai crede ca in Africa unii mor de foame sau ca din cand in cand prin Bucuresti mai vezi cate o caruta pe bulevard.

Si daca nu e caruta, e cocalarul la volanul de Mercedes. Acelasi rahat, doar cu un risc mult mai mare de a produce un accident.

Of, iar s`a aruncat unul in fata metroului. Oare ce simt astia cand alunceca in gol, si stiu ca in urmatoarea secunda o sa primeasca o lovitura crancena si existenta lor va inceta? Oare cata vreme se gandesc la asta inainte s`o faca? Si ce simt in fractiunea de secunda dinaintea mortii? Brrr, sper sa nu se arunce nimeni in fata metroului cand sunt eu in statie. As innebuni, m`ar marca pe viata. Ce vina am eu ca sa sufar asa traume?

 

Gata, m`am plictisit, la ce sa ma mai uit? Ana se uita peLlibertatea. Ce`o fi interesant asa pe siteul ala? Mai bine ma uit pe pitzipoanca.org. Ca tot mi s`a zis ca sunt rea ca rad de pozele altora. Auzi domle`, tot eu sunt rea ca rad de pozele lor? Pai da, rad ca sa nu plang, ca suntem niste oameni tristi. Bine zicea cel care zicea ca traim intr`o inchisoare cu nefericirea de a nu vedea gratiile care ne curma libertatile.

Incep sa aberez. Am vazut destula prostie azi. Cancan, Libertatea, Columbeanu si alte vedete…Domenii de interes ale colegelor. Si plecarile in Austria de 3.000 euro la snowboarding. Ca deh, unii fac facultate si n`au bani de cina si altii termina liceul la tara da` fac snowboard in Austria. Puii mei, Americanii`s de vina.

 

Ma duc sa iau o pauza. E deja 12, inca putin si plec d`aici. Ma duc sa ma intalnesc cu Dana, mai povestim ceva la o bere, ajung acasa, fac o baie, ma culc…Sau mai bine ar trebui sa schimb ceva, caci innebunesc in atatea amintiri.

Ar trebui sa cunosc mai multa lume. Dar unde Doamne iarta`ma sa ma mai duc? Peste tot numai  retardati. Cu cine naiba sa stai de vorba, d`apai sa mai ai si o relatie cu pretentii?

Sunt un om nefericit. O sa ma fac emo. Nimeni nu ma intelege, nu exista om pe lumea asta sa fie mai presus ca mine. Oh da, dati`mi o lama sa ma tai.

Iar aberez. Ma joc niste triburile, mai trece timpul. Poate incep si eu sa lucrez putin sa nu zica cineva azi ca am stat.

 

Incepe sa`mi amorteasca fundul. Ar trebui sa primim bonus  ca ne turtim fundurile de scaunele astea ieftine in fata biroului. Unde e comfortul angajatului? Doare pe cineva fix unde nu trebuie de asta. Daca sefii au scaune de la Ikea cu puf de gasca, ce mai conteaza restul?

 

­-Esti bine, Lia? Arati cam palida azi?

Sigur ca sunt bine , Lorena. Nu vezi, zambesc pana la urechi. Ai mai vazut tu fata asa vesela?Acum dispari, trebuie in urmatoarele 3 ore sa imi plang de mila.

 

Si da, acum sunt singura. Am terorizat omul de langa mine pana a plecat disperat. Sunt o loaza, un om bun de nimic. Nu mai am timp de mine si de nimeni, nu fac nimic constructiv, trec lunile si devin din ce in ce mai rau. Ah, ce dor o sa`mi fie de tine!  Cum sa dorm eu fata tine, nu mai am sens in viata daca nu alerg grabita acasa sa dau de tine! Sper sa nu te streseze mesajele abundente de dor, o sa`mi treaca. In trei luni nu o sa mai auzi de mine. M`ai parasit, acum suporta consecintele. Adica, numai eu sa sufar? Lasa, ca oricum ma ignori complet. Ca doar nu ti`a pasat nicioadata ca am plans pentru tine, ca am suferit si am pierdut atata din cauza ta.  Boule!

 

Ma duc sa iau o gura de aer, rad astea ca niste crizate. Hai, mai am doua ore pana plec. Sa`i trimit un mesaj colegei ca i`am luat bluza. Ce frumos e afara! S`a facut cald, mai bine imi luam fusta. Copaci verzi, vant usor, strazi linistite. Un nou inceput, un nou moment sa ma redescopar pe mine si frumusetea mea interioara. Curaj, fato, esti mai puternica decat atat!

 

Stumble, stumble , stumble, mail, date, s`a facut 4. Mai stau doua minute si inchid calculatorul. La si jumate tre sa fiu la Unirii sa ma intalnesc cu Dana.

Iar mi`am uitat rujul acasa. Oricum o sa incep sa bocesc pe masa, deci n`are importanta asta.

Vine si atobuzul, e gol, am loc sa stau jos si sa motai putin. Ce soare caldut bate prin geam, e atat de calm si dragut. Uite`o si pe Dana, a ajuns deja. Mai bine mergem sus la etaj, bem o bere si pot sa`mi vars oful.

 

Sunt singura si amarata, stiu ca vorbesc mult Dana, dar astazi vreau sa fiu egoista si sa`ti impui capul cu problemele mele. Il iubesc, de ce m`a parasit fara speranta de a se intoarce? Cum ma mai pot trezi eu dimineata daca nu e chipul lui acolo sa`i zambesc? Daca nu ma saruta de dimineata si radem impreuna la o cafea? Cum mai stau eu ziua linistita fara sa ma plimb cu el, sa facem atatea lucruri? Dana, Dana, fara el disper, o sa mor! Nu mai e nimeni ca el.

Da stiu, tre sa fiu puternica. Eh, imi trece mie si asta, o sa plang putin si imi trece. Asta e. Oricum era un bou, nu?

Tu, Dana, nu ai nimic de povestit. Zici tu ceva acolo, dar viata ta e atat de linistita si pasnica. Iti zambesc putin, ca sa vezi ca te invidiez. E dragut sa fii fericita. O fi bine? Nu stiu, intreb si eu, poate altii stiu mai bine. Eu sunt un om trist. Stau aici de 3 ore si imi plang de mila. Ma duc acasa. E noapte deja.

 

Vai, ce fata am. Si incredibil, cineva a sters oglinda. E curata, se vede chiar si prin aburii care s`au ridicat de la apa fierbinte din cada.

Doamne, da` fierbinte mai e. Ah, ce relaxant. Sa`mi scot cartea sa citesc ceva…Tolstoi, numai bun.

 Daca as putea sa mai visez, ca altadata. Cum poti trece peste drame de genul asta, fara sa simti o perioada ca esti incarcerat si nu mai ai niciun rost. N`am parasit niciodata pe nimeni, cum se simte cel care pleaca? Eliberat, vede totul mai clar si are sufletul mai usor? Oare se mai gandeste la mine sau e fericit ca a scapat de un stres in plus? Cum sa devin iarasi multumita si fericita daca acum simt ca lumea s`a sfarsit la el?

Patul pare gol…cum sa dorm eu acum singura? O sa incep sa plang. Mi`e dor de tine, te iubesc.Mi`a parut bine sa te cunosc…Somn usor si iarta`ma.

Ia sa`mi pun ceasul sa sune la 6.

 

                                                                                                                                          Sfarsit.

Doi cai frumosi…

Cand imparti un apartament cu inca 4 studenti unul mai nebun ca altul, este imposibil ca in fiecare seara cand ajungi acasa sa nu stai cel putin doua ore sa te amuzi pe seama a o groaza de chestii marunte: povesti de la munca, copii de la meditatiile pe care le dam, intamplari de pe strada, mancare, facultate etc. Orice devine subiect de amuzament si de la una se ajuunge intotdeauna la un lucru care nu are absolut nicio legatura cu punctul de pornire.

Acest lucru in weekend atinge punctul culminant. Evident, e vineri seara, intotdeauna exista bere sau vin in casa, sambata e zi libera pentru majoritatea din noi, asa ca ne permitem sa ne amuzam mai mult decat de obicei. Si asa ajungem sa ne uitam la youtube la tot felul de filmulete amuzante, care mai de care mai tampite…precum “6 cai”..Uitati`va aici:  

Mi`am adus aminte de clipul asta dupa ce m`am amuzat teribil cu Ina pe seama unei expresii, argumentand fiecare cum a stiut mai bine, si sustinandu`si punctul de vedere bazandu`se pe cunostintele de limba romana..sau pe alte surse.

Totul a pornit cand am fost intrebata cum este corect: sa`mi fi aproape sau sa`mi fii aproape?

ina .: http://dexonline.ro/corect.php

ina .: a patra casutza

ina .: imperativul

ina .: cere 2i

ina .: vbul

ina .: e cu un sgr i

ina .: )

ina .: 

Elena Iulia: corect gramatical este “sa`mi fii aproape”

Elena Iulia: gresesc eu?

ina .: e sa fi

Elena Iulia: nup

ina .: pt ca nu e imperativ

ina .: la negativ

ina .: or afirmativ

ina .: se fol cu un i

ina .: e vb d accent

ina .: nu de articulatie

Elena Iulia: O.o

ina .: fii

ina .: cu 2i

ina .: devine subst

ina .: 

Elena Iulia: ina..nush cu cine ai facut tu lb romana, dar corect este “sa`mi fii aproape”

ina .: e sa fi

Elena Iulia: 

ina .: vb A FI

ina .: nu e vbu

ina .: a FII

Elena Iulia: dupa cum iti da si exemplu, in casuta din stanga, care este exprimarea corecta.. conjunctivul, pt ca “sa`mi fii aproape” este la modul conjunctiv, adica acel verb precedat de “sa” se pune intotdeauna cu 2 de i

Elena Iulia: fie ca e sub forma de imperativ, fie ca e la conjuctiv

ina .: Imperativul negativ se formează întotdeauna cu nu + infinitivul verbului: nu veni, nu pleca, nu uita. Deci, în cazul lui a fi, avem nu fi fraier!

ina .: 

Elena Iulia: irina..

Elena Iulia: da pe google expresia “sa`mi fii aproape”

ina .: google e plin d greseli

Elena Iulia: pft

ina .: pt ca se da copy paste

ina .: dintr`o parte

ina .: in alta

Elena Iulia: ce`ar fi  sa admiti ca gresesti?

ina .: intr prof d lb ro

Elena Iulia: ar fi si cazul.

ina .: nu d altceva

ina .: d lb ro

ina .: am porietena

ina .: a luat 2

ina .: la romana

ina .: ca a scris

ina .: fii

ina .: in loc d tu sa fi

Elena Iulia: si eu am o colega care a ramas corigenta pt ca scria “sa vii la mine” cu un sg i

Elena Iulia: deci

Elena Iulia: pt ultima oara

Elena Iulia: conjuctivul se formeaza cu doi de i.

Elena Iulia: 

ina .: e cu 1 sgr i

Elena Iulia: doi

ina .: 1

Elena Iulia: doi

ina .: 1

Elena Iulia: doi

ina .: 1

ina .: 1

ina .: 1

ina .: 1

ina .: 1

ina .: 1

ina .: 

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

Elena Iulia: 2

ina .: e unu

Elena Iulia: sunt doi saracii

ina .: iiiiiiih

ina .: e 1!!!!!

ina .: e vb d accent

Elena Iulia: sa`mi fi aproape este incorect

Elena Iulia: 

Elena Iulia: bine

Elena Iulia: asteapta o secunda

Elena Iulia: ok?

ina .: ma las batuta ca imi fac nervii praf degeaba

Elena Iulia: numa o secunda

ina .: stai

ina .: k am pus prof

ina .: sa intr pe cnv d b ro

Elena Iulia: uite aici

Elena Iulia: Deci, conjugarea lui “a fi”:

Imperativ afirmativ

(tu) fii!

(voi) fiţi!

Imperativ negativ

(tu) nu fi!

(voi) nu fiti!

Conjunctiv

eu să (nu) fiu

tu să (nu) fii

el să (nu) fie

noi să (nu) fim

voi să (nu) fiți

ei să (nu) fie

Elena Iulia: unde este conjuctiv..cati de i sunt?

Elena Iulia: http://www.viridium.ro/2008/conjugarea-verbului-a-fi/

Elena Iulia: bre..crede`ma, la romana am fost as 

ina .: eu am cautat e cu unu sgr

Elena Iulia: 

ina .: si expl

ina .: e corecta

Elena Iulia: alo..ti`am dat negru pe alb ca este corect cu doi de i..

Elena Iulia: mai usor…da?

Elena Iulia: ca unii chiar stiu 

ina .: e cu 1

ina .: Deci, rectificati. la imperativ afirmativ e “tu fi”, nu “tu fii”. Daca nu ma credeti intrati pe irc si intrebati pe “Aury_Calls”, o sa va-nvete ea limba RRomana.

Elena Iulia: alo..ti`am aratat deja 

Elena Iulia: e cu doi de i.punct

Elena Iulia: vezi pe pagina aia

Elena Iulia: si in manualul de gimnaziu

ina .: pe pag aia

ina .: 

Elena Iulia: alegerea ta daca scrii corect sau nu

ina .: c ti`am dat

Elena Iulia: 

ina .: 

ina .: e pe aceeasi pag

ina .: mai jos

Elena Iulia: O.o

ina .: citeste

ina .: mai jos

ina .: pe c mi`ai dat

ina .: tu

Elena Iulia: irina..in clasa a 5a inveti asa..la conjugarea verbelor, ca la conjunctiv verbul “a fi” are forma “tu sa fii”

Elena Iulia: punct.mai departe e gargara

ina .: Nu există terminația “ii”

ina .: 

Elena Iulia: …

Elena Iulia: u`ve got issues, honey

Elena Iulia: 

ina .: Nici un verb nu se termină cu doi de i la vreun mod neflexionar (nu există “a fii”, “a privii”, “a prostii”).

Elena Iulia: ba da..conjuctivul “a fi” la persoana a doua singular se termina in doi de i. long story short, sa`mi fii aproape este corect si este strict alegerea ta cum scrii, cum vorbesti etc. dar nu incerca sa impui altora lucruri pe care tu nu le stii cand altii le cunosc mult mai bine.

ina .: mai bn decat pers care predau?

ina .: 

ina .: ok.. nu`mi mai bat capul..

ina .: coz e ca faza comunista

ina .: sant sunt

ina .: si sa se ajunga la corduri gen

ina .: wtf ambele sa fie corecte

ina .: sa nu mai exista discrepantze

ina .: intre tampitii d la conducerii si pleba..

ina .: so.. sa fie cu 2i

ina .: ca cei ce au o fiica si 2 fii

ina .: probabil au fi sau fiii

ina .: dar nu fii

ina .: sa nu se confunde cu vb

ina .: la presupusul corect conjunctiv

ina .: asa sa fie..

ina .: eu imi mentin in continoare afirmatia

ina .: cu un sgr i

Elena Iulia: hai sa`ti arat ceva funny

Elena Iulia: http://www.youtube.com/watch?v=9DW_jvxbDQs 

 

All in all…voi ce credeti?

Joculet…

Cred ca la momentul de fata, toti stiti emisiunile alea stupide, enervante, groaznic de tampite de la televizor cu jocuri de cuvinte in care una vorbeste ca o moara stricata numai prostii incontinuu iar telespectatorul trebuie sa sune si sa zica niste cuvinte care sa se plieze pe criteriile concursului. La un moment dat , prin vara anului 2007 chiar am facut un post in care am descris experienta mea cu una dintre aceste emisiuni “Locul unde se intalneste cel mai mut optimismul este azilul de nebuni” prin iulie.

In orice caz, aseara am dat iarasi peste aceasta emisiune, si doi dintre prietenii mei se chinuiau din rasputeri sa rezolve enigma joculetului prezentat, care arata in felul urmator:

Avem 5 cuvinte. Incep cu C se termina in C, are 5 litere si citit de la stanga la dreapta sau invers, este acelasi cuvant.

1. C _ _ _ C
2. C _ _ _ C
3. C _ _ _ C
4. C _ _ _ C
5. C _ _ _ C

Intrebarea mea nu e sa imi lasati cuvintele, le`am descoperit deja…ci doar ce metoda ati adopta pentru a cauta cele 5 cuvinte?

Cut, cut , cut…

Cata cruzime in a face asta, nu…?